Notificare privind propunerea de eliminare a disciplinelor Istorie și Geografie din trunchiul comun la clasele a XI-a și a XII-a

Către: MINISTERUL EDUCAȚIEI
Domnului Ministru, DANIEL DAVID

Notificare privind propunerea de eliminare a disciplinelor Istorie și Geografie din trunchiul comun la clasele a XI-a și a XII-a

Nicolae Iorga spunea că ,,Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții” și deși istoria pare a fi „la un click distanță”, viitorul tuturor depinde în mare parte de cât de mult ne înțelegem trecutul. Președintele Academiei Române, domnul profesor Ioan Aurel Pop; afirma de asemenea că: „O națiune nu se mai distruge astăzi prin bombe și tancuri și ca e destul să distrugi educația: pentru că vei „scoate” profesori care nu mai pot educa elevi și tineri”.
Alianța Părinților își exprimă, prin prezenta, profunda îngrijorare și dezacordul categoric față de propunerea recentă privind eliminarea disciplinelor Istorie și Geografie din trunchiul comun pentru clasele a XI-a și a XII-a, conform proiectului publicat pe site-ul Ministerului Educației și Cercetării:https://www.edu.ro/mesaj_ministru_Daniel_David_conspub_planuri_cadru_liceu
Considerăm că o astfel de măsură contravine principiilor fundamentale ale educației naționale, subminând procesul de formare a identității culturale și civice a elevilor. Istoria și Geografia nu sunt simple discipline academice, ci constituie pilonii esențiali în dezvoltarea conștiinței naționale, facilitând o înțelegere profundă a contextului istoric, cultural și geopolitic în care evoluează societatea românească.
De datoria „cui?” rămâne atunci, să insufle tineretului dragostea firească pentru cunoașterea trecutului și al așezării neamurilor pe Terra, precum și interconexiunile între acestea de-a lungul vremii?
Istoria și Geografia fiind discipline importante de cultură generală, reprezintă pentru tânărul aflat în procesul de învățare și cunoaștere „certificatul” de identificare al spațiului și tradițiilor locului în care s-a născut și poate conduce tânăra generație într-o criză identitară care va duce voit, ori nevoit spre „ștergerea cu buretele” a întregii biografii a poporului român.
Măsurile recente, precum:
• simplificarea excesivă a programei de ,,Istorie a românilor”, la ciclurile inferioare de studiu,
• introducerea dezechilibrată a istoriei altor naționalități,
• neglijarea patrimoniului arheologic,
• diminuarea vizibilității obiectelor din tezaurul național,
• eliminarea monumentelor commemorative,
• reducerea orelor de limba latină,
contribuie cumulativ la diluarea reperelor identitare fundamentale ale poporului român. Aceste planuri-cadru nu au apărut pentru că au nevoie copiii de schimbare. Putem afirma (noi părinții din cadrul asociației care suntem și educatori, profesori sau profesori universitari) că aceste planuri-cadru au apărut din cauza învățământului universitar, ce a făcut în toți acești ani două lucruri păguboase:
1. A abdicat de la standardele de calitate în ceea ce privește pregătirea studenților care urmează carierei didactice.
Știm bine cum arată mulți profesori tineri. Girul academic dat unor astfel de absolvenți se vede în învățământul preuniversitar. E foarte convenabil și dă foarte bine în ochii opiniei publice să spui acum că, schimbarea propusă reflectă nevoile copiilor dar nevoile copiilor sunt un aspect iar nevoile societății este cu totul altceva. O societate sănătoasă are nevoie de un trunchi comun pe care trebuie dusă până în clasa a XII-a, pentru că un principiu pedagogic esențial spune că educația trebuie să țină cont de particularitățile de vârstă ale elevilor. La 16 ani, capacitatea cognitivă nu este aceeași cu cea de la 18 ani. A încheia expunerea la cultură generală la 16 ani, când abia încep să se formeze mecanismele superioare de gândire reprezintă încalcarea acestui principiu, dar când profesorii nu vin cu bagajul necesar în fața elevilor de liceu, greșelile, neștiința și permisivitatea lor se traduce în atitudinea refractară a copiilor față de școală. Copilul are nevoie de autoritatea bazată pe profesionalism, altfel, contestă școala și cer schimbare.

2. A tratat pregătirea profesorilor pentru evoluția în carieră prin grade didactice ca pe un favor pe care îl face preuniversitarului, ca pe o activitate-apendice inferioară preocupărilor academice. La fel cum constatăm că, nu conținutul predat în școli este principala problemă a educației, ci felul în care se predă. Acest fenomen este rezultatul unei alte practici dăunătoare perpetuate în mediul universitar: acordarea gradelor didactice într-un mod excesiv de permisiv, a condus la validarea unor programe de formare de calitate îndoielnică, organizate sub forma unor cursuri creditate, dar lipsite de rigoare academică și de cerințe reale de participare. În consecință, procesul didactic s-a degradat, reducându-se la simpla reproducere a conținutului manualelor prin dictare, iar evaluarea a devenit un exercițiu de memorare mecanică, în detrimentul dezvoltării gândirii critice și a înțelegerii profunde.
Planurile-cadru se schimbă. Dar noi vedem în asta doar o schemă de tratament care ameliorează niște manifestări ale bolii, lăsând, pe mai departe, cauza netulburată. E greu să tulburi un sistem așezat pe un piedestal. Ruptura asta între universitar și preuniversitar e marele rău al educației românești.
Până la urmă, nici nu trebuie să fie vorba despre un număr de ore la o disciplină sau alta ci este vorba despre viziune și despre coerență. Despre a avea profesori care să înțeleagă că, literatura nu se poate asimila în afara istoriei, a filosofiei, a geografiei, a limbilor străine și nici în afara matematicii sau a fizicii, după cum nici acestea din urmă nu pot fi înțelese fără studiul limbii, al logicii, al istoriei și tot așa. Profesorii sunt acum, sub emoția momentului, tentați să-și plângă pierderile disciplinelor lor. Dar ăsta este momentul cel mai important în care ar trebui să se facă front comun și să se înțeleagă că nicio disciplină nu este mai importantă decât alta, dacă încă mai vrem să facem educație pentru o societate normală.
Ca organizație ce reprezintă la nivel național autoritatea parentală și interesul superior al educației copilului României de mâine, solicităm programe regândite ale materiilor din trunchiul comun și demersuri didactice sănătoase, profesori competenți și testați riguros atât în facultate cât și după terminarea ei și să avem curajul să spunem că aceea este schimbarea de care au nevoie atât elevii cît și societatea. Altfel, rămânem în două lumi ce nu se vor mai vedea niciodată dar vom mai fi ,,bifat’’ o reformă și vom astepta să vedem cu ce rezultate…
Subminarea acestor fundamente culturale și educaționale riscă să conducă la o erodare ireversibilă a coeziunii sociale și a sentimentului de apartenență națională. Educația istorică și geografică este indispensabilă pentru cultivarea spiritului civic, a responsabilității față de patrimoniul național și înțelegerea complexității dinamicii globale contemporane.
În lumina celor expuse, vă solicităm cu fermitate să reconsiderați această propunere, analizând în profunzime impactul negativ pe care o astfel de decizie o poate avea asupra formării caracterului și conștiinței tinerelor generații. Menținerea acestor discipline în trunchiul comun nu reprezintă doar o necesitate educațională ci și un gest de responsabilitate față de viitorul societății românești în ansamblu.
Cu deosebită considerație,
Alianța Părinților
Președinte interimar,
Ionel Rusei