Scrisoarea AP despre Homeschooling adresată Ministerului Educaţiei

Către Ministerul Educaţiei

În atenţia d-lui Ministru Sorin Cîmpeanu

În atenţia d-lui Secretar de stat Sorin Ion

Ref: Homeschooling. Propuneri

Stimate Domnule Ministru,

Stimate Domnule Secretar de stat,

Alianţa Părinţilor vă aduce la cunoștinţă următoarele:

Tot mai mulţi părinţi decid să-și retragă copiii din sistemul de învăţământ de stat pentru a-i instrui în sistem homeschooling. Acest fenomen reflectă existenţa unor profunde nemulţumiri ale părinţilor legate de ceea ce sistemul de stat le oferă copiilor lor.

Despre fenomenul menţionat aveţi, deja, cunoștinţă. Cea mai firească urmare a acestei constatări ar fi trebuit să fie cercetarea cauzelor care determină migrarea copiilor spre sistemul homeschooling. Ministerul Educaţiei nu a arătat niciun interes faţă de cauze.

În schimb, Inspectoratele Scolare  au cerut  directorilor de unităţi de învăţământ să informaze părinţii elevilor cu privire la faptul că sistemul educațional de tip „homeschooling” încalcă Legea educației naționale și Codul Penal, iar elevii integraţi în acel sistem nu mai pot reveni ulterior, prin transfer, în unităţi de învăţământ preuniversitar de stat sau particular.

Mai mult, în unele judeţe circulara precizează că “cei care identifică astfel de situații au obligația de a informa autoritățile administrației publice locale pe raza cărora au fost identificate, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Inspectoratul de Poliție și Inspectoratul Școlar Județean”.

Alianţa Părinţilor a tras numeroase semnale de alarmă în ultimii ani și v-a adresat petiţii având ca subiect temele majore care preocupă părinţii. Ministerul Educaţiei nu a răspuns petiţiilor noastre, după cum prevede legea.

Domnule ministru, părinţii își vor copiii în școală, dar nu în ceea ce aţi făcut din școală – un spaţiu în care profesorii se împart în vaccinaţi și nevaccinaţi iar relaţiile interumane firești au dispărut, fiind înlocuite de suspiciune, dezbinare, ostilitate și delaţiune.

Ordinele absurde, contradictorii și discriminatorii au creat un haos fără precedent în sistemul de învăţământ. Pentru a înţelege motivele care îi determină pe părinţi să-și retragă copiii din acest sistem, este suficientă o sinteză a activităţii dumneavoastră.

Alianţa Părinţilor v-a pus la dispoziţie date știinţifice din surse medicale prestigioase, oficiale, care arată că în rândul copiilor cazurile grave sau fatale de Covid-19 sunt extrem de rare, iar numărul cazurilor de covid la copii – nesemnificativ – nu a dus la creșterea numărului de cazuri la adulţi acolo unde procesul de învăţământ a continuat în condiţii normale.

Aţi ignorat aceste informaţii și, ca urmare a deciziilor dumneavoastră, România a luat cele mai drastice măsuri, distrugându-și învăţământul, fără ca acest lucru să producă în privinţa evoluţiei pandemiei efectele care au constituit justificarea oficială a acelor măsuri.

V-am pus la dispoziţie studii care demonstrează inutilitatea măștii ca mijloc de protecţie antivirală. Dumneavoastră aţi făcut, cu orice prilej, referiri generale la „toate studiile” care ar demonstra utilitatea măștii, dar nu ne-aţi putut indica nici măcar un studiu, pentru că nu există.

Deși știaţi că măștile sunt neconforme și inutile, aţi obligat copiii să le poarte, ceea ce  le-a provoacat multora dintre ei sentimente de anxietate, nesiguranţă, alienare, neîncredere, instabilitate emoțională,  iritabilitate, dureri de cap, dificultăți de concentrare, antipatie față de școală, stare generală de rău, somnolență, oboseală.

Din cauza măsurilor excesive de dezinfecţie s-au folosit în școli tone de dezinfectanţi, mulţi conţinând substanţe neconforme (după cum s-a dovedit), iar copiii au absorbit prin piele cantităţi nepermise de substanţe chimice. Orele s-au desfășurat într-un mediu suprasaturat de aerosoli conţinând substanţe agresive pe care nici copiii, nici profesorii, nu ar fi trebuit sa le inhaleze. Ca urmare, starea de sănătate a copiilor care suferă de astm și alte afecţiuni ale căilor respiratorii s-a agravat.

Aţi transformat școala în platformă de propagandă pentru vaccinare și aţi refuzat cererea noastră ca în declaraţia de consimţământ informat pe care o semnează părintele să fie incluse informaţii esenţiale, din surse oficiale – pe care le-am citat – despre caracterul experimental al serurilor, despre faptul că riscul de deces prin covid este practic inexistent la copii, precum și informaţii legate de reacţiile adverse deja constatate la tineri.

Aţi desfășurat acţiuni menite să vicieze consimţământul elevilor și al părinţilor prin programul Vaccinare și testare pentru învăţare și aţi ignorat scrisoarea în care Alianţa Părinţilor a expus pe larg obiecţiile noastre legate de această campanie, punctele noastre de vedere fiind argumentate cu date concrete, verificabile, din surse oficiale.

Ne-am așteptat să primim ca răspuns contraargumente prin care să ne demonstraţi că susţinerile noastre sunt inexacte iar temerile sunt nemotivate. Nu aţi făcut acest lucru. Aţi preferat o atitudine dictatorială, de profund dispreţ faţă de părinţi, ratând astfel încă un prilej în care v-aţi fi putut demonstra disponibilitatea pentru dialog și capacitatea de a asculta argumentele  noastre.

Atunci când Ministerul Educaţiei a răspuns, în sfârșit, la una dintre scrisori, ni s-a servit narativa propagandistică, fără nicio referire la problemele punctuale pe care le-am ridicat – o modalitate de ignorare intenţionată și repetată a problemelor puse de noi, printr-o atitudine profund sfidătoare la adresa noastră.

Aţi continuat propaganda pentru „imunizare” și după ce experienţa a dovedit că serurile respective nu imunizează, persoana vaccinată putând să se îmbolnăvească, să facă o formă gravă sau să moară de covid.

Aţi stabilit arbitrar un  prag de 60% pentru vaccinarea profesorilor ca o condiţie pentru reluarea cursurilor cu prezenţă fizică, pretinzând că ar fi fost o solicitare a reprezentanților profesorilor prin sindicatele din învățământul preuniversitar precum și a reprezentanților elevilor prin Consiliul Național al elevilor.

V-aţi pus astfel într-o poziţie jenantă deoarece din comunicatele publice ale sindicatelor rezultă că niciunul nu a solicitat vaccinarea profesorilor, ci dimpotrivă, sindicatele au pus în vedere autorităților respectarea Codului Muncii și imposibilitatea legală de a fi obligat vreun profesor să se vaccineze împotriva voinței lui, conform Constituției României. Afirmaţiile dumneavoastră au provocat și o reacţie vehementă din partea asociaţiilor de elevi.

Ignorând faptul că nicio categorie socială nu are dreptul de a exercita presiuni asupra altei categorii sociale în vederea acceptării unui act medical, aţi recurs la stratageme nedemne atribuind părinţilor presiuni pe care aceștia nu le-au exercitat. Faptul că 92,5% dintre părinţii chestionaţi au declarat că nu vor să-și vaccineze copiii este relevant. Ce motive ar fi avut acești părinţii să-și dorească expunerea copiilor lor la interacţiune numai cu profesori vaccinați? In plus, asociațiile de părinți sunt parteneri de dialog social, nu sunt foruri decizionale.

Deciziile dumneavoastră au dus la situaţii absurde ca acelea în care școli aflate în localităţi fără niciun caz depistat au fost obligate să funcţioneze online pentru că nu aveau 60% dintre profesori vaccinaţi.

Singura măsură rezonabilă, justificată, referitoare la prezenţă ar fi fost aceea de a le recomanda părinţilor să nu trimită la școală un copil care prezintă semne de boală, să se adreseze imediat medicului de familie, iar copilul să revină în colectivitate numai după vindecarea completă.

Tot din categoria „teatrul absurdului” a fost sugestia ca studenții nevaccinaţi să poarte combinezoane la orele de lucrări practice și laboratoare, pentru a-i „proteja” pe vaccinați – adică studenţii sănătoși, nevaccinaţi, ar fi trebuit să-i protejeze astfel pe cei vaccinați de pericolul împotriva căruia ei se vaccinaseră deja. Ne scapă logica.

Aţi hărţuit și  discriminat profesorii nevaccinaţi, ba anunţând că vor fi testaţi înainte de intrarea la ore, ba anunţând că nu vor fi acceptaţi pentru a supraveghea examenele naționale, ba ameninţându-i că dacă nu se vaccinează vor lucra numai online.

Aţi ameninţat cu „măsuri dintre cele mai drastice” directorii școlilor cu rată mică de vaccinare pentru că „nu au avut o abordare proactivă pentru a încuraja vaccinarea”, ca și cum propaganda pro-vaccinare ar fi fost o sarcină neîndeplinită din cele prevăzute în fișa postului unui director de școală, sau ca și cum dumneavoastră aţi fi avut vreun drept de a limita prin presiuni libertatea de decizie a cadrelor didactice privind sănătatea personală.

Aţi reușit să isterizaţi o parte din profesori pe tema vaccinării, ceea ce s-a răsfrânt negativ asupa calităţii actului didactic. Astfel, în loc să-și predea obiectul, unii profesori au ajuns să folosească o parte din timpul orei pentru propagandă provaccinare. Nu pentru asta ne trimitem copiii la școală și nu putem accepta această deturnare gravă a actului didactic de la rosturile sale fireşti.

Deși vaccinarea este un act medical, deci confidențial, aţi obligat unitățile școlare să raporteze pe site-urile proprii ponderea vaccinaților din cadrul personalului angajat, operațiune al cărei scop a fost, de fapt, incitarea părinților împotriva profesorilor.

Nu aţi intervenit în nici un fel pentru apărarea drepturilor părinților și copiilor atunci când, în urma deciziei abuzive a CNSU, părinţii nevaccinați nu au putut participa la premierea copiilor lor. Acei părinţi au fost discriminaţi și batjocoriţi fiind ţinuţi la gard, de unde au urmărit festivitățile.

Aţi trimis elevii într-o nejustificată vacanţă de o lună în vreme ce dumneavoastră aţi participat la reuniuni fizice pentru a face propagandă campaniei de vaccinare.

Acum constatăm că aţi luat rapid decizia finanţării școlarizării de la bugetul de stat pentru refugiaţii ucraineni precum și decizia de a asigura învăţământ în limba ucraineană la toate nivelele, concomitent cu măsurile stabilite pentru a li se asigura locuinţe în mod gratuit.

Noi vă întrebăm:

Ce măsuri aţi luat pentru ca elevii de etnie română trăitori pe teritoriul Ucrainei să beneficieze de aceleași facilităţi?

Ce măsuri aţi luat pentru a ajuta cei 237.000 de elevi care nu avut acces la internet și pe cei 287.000 de elevi care nu au avut echipamente pentru școala online?

Ce aţi facut pentru a-i ajuta pe copiii din familiile afectate de șomaj în perioada stării de alertă, copii care nu au avut alimente și produse de bază?

Ce aţi facut pentru a-i ajuta pe copiii rămași fără locuinţă în zonele afectate de calamităţi?

Ce aţi făcut pentru cei din zone rurale defavorizate, unde copiii merg la muncă în loc să frecventeze școala, deoarece familiile lor traiesc sub pragul de subzistenţă?

Ce-aţi făcut pentru  a asigura elevilor egalitate de șanse indiferent de mediul socio-economic sau cultural din care provin?

Un studiu din 2018 arăta că numai 24,54% dintre elevii din mediul rural ajung să urmeze liceul, iar proporţia elevilor din mediul rural care obţin rezultate slabe la limba română, matematică şi ştiinţe este de 2-6 ori mai mare decât a celor din mediul urban. Nu am văzut niciun plan de măsuri, concret, coerent și eficient, pentru reducerea abandonului școlar în cazul copiilor din mediul rural.

Nu putem să nu remarcăm, însă, măsurile luate pentru protejarea plagiatorilor cu funcții înalte prin modificările pe care le-aţi propus la metodologia CNATDCU, modificări menite să blocheze sesizările privind tezele de doctorat plagiate și să amnistieze furtul intelectual. Acest lucru ne afectează în mod direct deoarece deţinătorii de diplome universitare obţinute prin fraudă sunt angajați pe poziții pentru care nu au nici cea mai mică pregătire, producând pierderi uriașe societății, deci nouă. Avem un parlament de proastă calitate în care cel puţin un sfert dintre parlamentari dețin o diplomă de doctor. Pentru faptul că protejaţi persoane care ocupă funcții importante prin furt academic, Liga Studenților din Iași a și solicitat remanierea dumneavoastră din funcția de ministru al Educației.

Solicităm, domnule ministru să vă faceţi publică propria listă de lucrări științifice deoarece refuzul dumneavoastră repetat de a face acest lucru trezește mari suspiciuni cu privire la integritatea dumneavoastră academică.

In afara celor menţionate mai sus (pentru care sunteţi direct responsabil) părinţii au și alte serioase motive de nemulţumire care v-au fost semnalate din timp în timp, dar petiţiile noastre nu au dus la consultarea noastră într-un cadru oficial și nici măcar nu au determinat un răspuns din partea dumneavoastră, așa cum s-ar fi cuvenit.

Solicităm să observaţi faptul că noi nu doar am constatat lipsuri, ci am și propus soluţii.

La data de 05 iulie 2021, Alianţa Părinţilor v-a pus la dispoziţie o analiză detaliată a proiectului România Educată, aflat atunci în dezbatere publică. Liniile directoare ale proiectului prezidenţial, care se vrea unul reformator si inovator, au drept surse de inspiraţie proiecte care au fost deja în dezbatere publică și faţă de care populaţia s-a pronunţat respingându-le. Observaţiile noastre au vizat șase aspecte pentru care am avansat seturi de propuneri; am solicitat, de asemenea, lămurirea terminologiei folosite într-un mod evaziv precum și operaționalizarea conceptelor menționate în proiect. Nu am primit niciun răspuns. Acum constatăm că vă grăbiţi să implementaţi acest program în forma neagreată de părinţi.

Am avertizat atunci că, în cazul în care consultarea publică va fi doar un simulacru de exerciţiu democratic, vom fi îndreptăţiţi să acționăm în consecință. Vom mai puncta câteva cauze care determină părinţii să-și retragă copiii din sistemul de învăţământ de stat:

Testele PISA stârnesc, din trei în trei ani, comentarii apocaliptice și sunt argumentul forte al celor ce vor să dovedească eșecul școlii românești. Aceste teste au ajuns să reprezinte un etalon, iar rezultatele au căpătat valoare de verdict. Faptul de a pune la îndoială relevanţa lor pare un sacrilegiu. Domnule ministru, întrucât sunteţi printre criticii cei mai vocali, vă întrebăm dacă aţi avut curiozitatea să analizaţi aceste teste, să vă întrebaţi apoi la ce folosesc și cine sunt cei care le concep. Dacă le veţi analiza cu onestitate, veţi constata următoarele:

Testele PISA nu verifică creativitatea și capacitatea elevilor de a rezolva probleme de viaţă, așa cum suntem minţiţi în mod constant. Ele vizează numai trei domenii (citire, matematică, științe) și nu au nicio corespondență cu ceea ce li se cere elevilor în școala românească. Avem mari îndoieli că un elev dintr-o țară aflată în vârful ierahiei PISA ar putea face față sistemului de evaluare din România. Aceste teste sunt mai degrabă niște probe de perspicacitate pentru a căror rezolvare elevii trebuie să aleagă, să indice, să clasifice și nu să descopere, să investigheze, să interpreteze. De reţinut și faptul că testele PISA transmit un mesaj ideologic evident, “progresist” (folosim cuvântul între ghilimele deoarece conotaţiile sale nu au nicio legătură cu progresul).

Strădania constantă a Ministerului Educaţiei în sensul impunerii unei programe puternic ideologizate, care promovează valori (?) contrare convingerilor majorității românilor reprezintă o altă sursă de nemulţumire a părinţilor. Ministerul își justifică încercările de a submina dreptul constituţional al părintelui de a-și educa copiii conform propriilor valori prin poziţiile exprimate de partenerii de dialog pe care-i agreează, adică ONG-uri precum “Salvaţi Copiii”, “Mame pentru mame”, “Tineri pentru Tineri”, toate din spectrul “progresist”, plus FNAP, o anexă a ministerului. Nu vom accepta ca statul să ne educe copiii așa cum dorește, adică așa cum noi nu vrem.

Testele PISA aparțin unui program al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, organism global la care România se străduiește să adere. OCDE are ca obiectiv crearea unei guvernanțe globale prin proceduri de strandardizare, prin dezvoltarea unor mecanisme de supraveghere și evaluare a politicilor publice, monitorizarea cheltuielilor publice și promovarea agendei digitale. Testele PISA reprezintă creația unor birocrați, un mijloc de a măsura și de a descoperi metode în scopul standardizării sistemelor de învățământ din lume, standardizare care nu are nicio legătură cu creativitatea. Cât de onestă este această organizaţie ne putem da seama citind următoarele pe site-ul OCDE:

„România a înregistrat progrese remarcabile în creșterea nivelului de trai înainte de criza COVID-19, iar reziliența economică în timpul pandemiei a fost impresionantă”.

„Pandemia a lovit puternic România, dar guvernul a gestionat consecințele economice rapid și eficient, contribuind la o redresare rapidă a activității economice”, a afirmat Mathias Cormann, secretarul general OCDE, cu ocazia prezentării studiului la București, alături de prim-ministrul Nicolae-Ionel Ciucă.

„ Provocările vor continua în toate țările. Prioritatea imediată este îmbunătățirea eficienței campaniei de vaccinare”.
“Criza COVID-19 a lovit România după două decenii de performanțe economice deosebite”.

“Economia României și-a revenit puternic după criza COVID-19”

Jenant! Cum am putea credita un organism care face, pe site-ul oficial, asemenea afirmaţii fantasmagorice? Domnule ministru, sigur că ne dorim un model educaţional care să aibă în vedere schimbările din societatea contemporană, dar cu siguranţă “modernizarea” așteptată a sistemului de învăţământ nu s-ar realiza prin adaptarea programelor școlare la Testele PISA. In plus, orice nemulţumiri am avea, nu putem să cădem în extrema de a susţine că sistemul de învăţământ românesc este complet disfuncţional. Stim cu toţii că elevii români care ajung să înveţe în străinătate se descurcă foarte bine acolo. De regulă, nu olimpicii sunt cei care-și urmează părinţii în ţările în care aceștia muncesc.

Preocuparea majoră a oricărui ministru al educaţiei ar trebui să fie păstrarea atât a copiilor cât și a profesorilor într-un sistem funcţional, care să răspundă nevoilor sociale precum și nevoilor personale de realizare profesională. Fără îndoială, calitatea actului didactic a scăzut constant în ultimii ani, dar Ministerul Educaţiei refuză să ia cunoștinţă de cauze, care sunt legate de deciziile unor conduceri succesive incompetente la cel mai înalt nivel.

Pe lângă subfinanțarea cronică a sistemului, birocratizarea excesivă a actului educațional, politizarea și controlul politic al învățământului, există și alte cauze care au determinat scăderea calității actului didactic, cauze semnalate în mod repetat atât de părinţi cât și de profesori, dar aceste semnale n-au produs nicio reacţie a Ministerului Educaţiei. Sperăm că migrarea elevilor spre sistemul homeschooling va determina Ministerul Educaţiei să analizeze responsabil următoarele aspecte:

1- Sistemul de stat pare să nu aibă nevoie de profesorii tineri, bine pregătiţi, care au luat în mod repetat examenul de titularizare cu note mari, dar nu se pot titulariza deoarece catedrele rămân ocupate de profesori pensionari; după mai multe încercări, acești tineri renunţă și se orientează spre alte domenii iar orele disponibile sunt repartizate, pe perioadă determinată, candidaţilor cu note mici.

Ideea vehiculată la un moment dat (pe care aţi aplaudat-o!), aceea de a se impune titularizarea pe perioadă determinată, ar face imposibilă aplicarea principiului continuității, pe lângă faptul că ar genera multe alte probleme. De ex:  cum își va demonstra competența (pentru a-și păstra postul) un profesor care nu este titular într-o școală de elită, ci într-un liceu tehnologic, o școală profesională, o școală din zonă defavorizată, o școală cu clase simultane? Criteriile de evaluare a performanţei profesorului ar putea deveni mai stufoase decât în prezent, transformând  evaluarea respectivă într-un act birocratic nerelevant, iar ceea ce ar părea un act de dreptate s-ar putea transforma ușor într-o poartă deschisă spre abuzuri. In plus, măsura ar fi discriminatorie, pentru că în niciun alt domeniu angajații nu ocupă postul NUMAI pe perioade determinate. “Titularizarea pe perioadă determinată” este o falsă soluţie, pe care o respingem.

2- In ultimii ani au fost intens mediatizate abuzuri săvârșite de cadre didactice – comportamente care, fără îndoială, sunt incompatibile cu calitatea de dascăl și trebuie sancţionate; sunt însă tot mai numeroase situaţiile în care comportamentul abuziv aparţine elevului sau părinţilor acestuia (profesor insultat, ameninţat/bătut de elev sau de părinţii acestuia/filmat fără acceptul său și postat pe Youtube cu comentarii denigratoare, etc). Adesea cel sancţionat este tot profesorul, pentru că “nu a gestionat corespunzător situaţia”. Devalorizarea dascălului ca persoană, adică degradarea continuă a respectului elevului faţă de profesor (și implicit faţă de școală) nu va îmbunătăţi starea învăţământului, nu-l va moderniza și nu va face niciun serviciu elevului, aspect sesizat deja de mulţi părinţi responsabili. Nu susţinem dictatura părinţilor, instaurată deja în unele școli.

3- La clasă se lucrează predominant cu elevii buni și aceasta este consecinţa faptului că Ministerul Educaţiei a făcut din școală un sistem excesiv de competitiv, cu preocupare excesivă pentru performanţă și cu permanentă presiune pentru obţinerea ei, deoarece performanţa reprezintă singurul criteriu în evaluarea profesorului.

4- Atât elevii cât și profesorii sunt tot timpul sub presiunea unor activităţi care nu și-au dovedit utilitatea. După un număr semnificativ de ani în care s-au dat evaluări naţionale la clasele a II-a, a IV-a, și a VI-a, urmate de raportări detaliate către MEN, Ministerul nu a furnizat niciun fel de feedback cu privire la eficienţa acestora, niciun fel de concluzii bazate pe observarea evoluţiei rezultatelor de la un an la altul, deși MASURAREA EFICIENTEI este aceea care indică utilitatea sau inutilitatea unei acţiuni. Dascălii care ne-au pus la dispoziţie opiniile dumnealor susţin, în majoritate covârșitoare, că pot obţine exact aceleași informaţii prin evaluările curente, fără mobilizarea de forţe, risipa de consumabile și efortul pe care îl presupun aceste testări, care, în mod clar, nu s-au dovedit necesare și utile.

5- Volumul de teme la unele discipline este mult prea mare. După 4-7 ore la școală și alte 2-5 ore petrecute scriind teme, un copil este epuizat și, ca reacţie de apărare, adoptă tactica minimei rezistenţe.

6- La unele discipline gradul de dificultate a crescut mult iar conţinutul a devenit haotic prin introducerea unor elemente irelevante, care nu respectă principii legate de păstrarea coerenţei și care nu-și găsesc utilitatea în viața reală.

7- Nu există o corelare a sistemului de învățământ cu piața muncii. Absolventul unui liceu tehnologic, spre exemplu, trebuie să-și poată câștiga existenţa găsind un loc de muncă ce necesită cunoștinţele și deprinderile pe care el le-a dobândit în profilul absolvit.

8- Efectivele claselor sunt prea mari și nu permit alocarea de timp suficient fiecărui elev. Spre exemplu, dintr-un număr de 240 de elevi ar fi rezonabil să se formeze 12 clase cu câte 20 de elevi, în loc de 8 clase cu câte 30 de elevi. Atunci când se invocă modele occidentale, unde – de regulă- clasele au efective cu mult mai puţin numeroase, acest aspect este în mod voit trecut cu vederea.

9- Este necesară o revizuire responsabilă a conţinuturilor programelor. Cantitatea mare de informație detaliată trebuie înlocuită cu informaţia esenţială, clară, echilibrată. Evident, revizuirea nu trebuie să însemne reducerea conţinuturilor până la nivelul la care „să facă față” și elevul care nici nu vrea și nici nu poate. Școala generală se numește asfel pentru că ar trebui să pună bazele culturii generale.

10- O problemă majoră a școlii românești derivă din faptul că elevii și părinţii categorisesc disciplinele de învăţământ (într-un mod devenit oarecum tradiţional) în: materii importante (română și matematică), materii mai puțin importante (geografie, istorie, fizică, chimie, etc.) și materii neimportante (religie, sport, desen și muzică). Cei mai mulţi dintre elevi consideră că trebuie să înveţe temeinic doar la materiile de examen.

De-a lungul vremii au apărut diverse propuneri de îmbunătăţire, în general prin tăiere și desfiinţare: propunerea eliminării notelor la desen, sport, religie și muzică (avansată la un moment dat) nu ar schimba aproape cu nimic starea de fapt actuală. Elevii au, de regulă, media 10 la aceste materii, deci ierarhia va rămâne aceeași, dar se va realiza cu medii generale mai mici. Consecinţa ar fi devalorizarea și mai accentuată a disciplinelor respective și pierderea completă a interesului elevilor faţă de ele.

Propunerea de a se elimina ore de fizică, chimie sau alte discipline ar întări și mai mult ideea greșită că acestea nu sunt importante. In același timp, această măsură ar accentua lipsa concretă de cultură generală a absolventului unei școli.

11- Este necesară eliminarea presiunii pentru introducerea de noi materii școlare. Suntem întru totul de acord cu punctul de vedere exprimat de Academia Română, punct de vedere conform căruia în cadrul materiilor existente se pot introduce conținuturi care să răspundă dinamicii societății contemporane. Astfel, „protecția mediului, combaterea poluării se pot studia la Geografie, educația financiară și bancară la Științe sociale, educația civică și constituționalismul la Istorie, nutriția sănătoasă și educația pentru sănătate la Biologie, circulația pe drumurile publice la Dirigenție” etc. Discipline școlare actuale pot include, deci, toate temele stringente pentru actualitate.

12- Considerăm absolut nepotrivită adoptarea studiului istoriei evreilor şi a Holocaustului ca disciplină şcolară obligatorie în învăţământul liceal din România, în condițiile în care elevii pot primi toate informaţiile despre Holocaust la ora de Istorie. Remarcăm că educația pentru identitate și valori naționale nu există în portofoliul MEN, iar din manualele de istorie au dispărut momente esenţiale din istoria poporului nostru, ori au fost reduse la o prezentare de câteva rânduri. Nu am fost consultaţi cu privire la introducerea acestei discipline și solicităm insistent revenirea asupra acestei decizii.

Geografia și Istoria sunt discipline fondatoare pentru personalitatea umană, sunt parte formativă a conștiinței și identităţii oricărui popor. Intr-o epocă a crizei morale și a răsturnării valorilor, Istoria naţională oferă modele, dezvoltă spiritul critic și discernământul. Este revoltător faptul că istoria națională a fost desființată prin „integrare“, „tematizare“ și „demitizare“, la liceu neexistând lecţii legate de etnogeneza românilor, de Independență, Războiul Reîntregirii și Marea Unire, la majoritatea profilurilor fiind prevăzută o singură oră pe săptămână. Nu este admisibil ca în manualele de Istorie pentru clasa a XII-a să nu existe nicio referire la națiunea română, conștiința națională, unitatea națională, ori la statul național, toate fiind înlocuite cu „statul modern“. Cerem ca școala să asigure promovarea identității naționale și a valorilor românești! Readuceţi studierea istoriei naționale în învățământul preuniversitar!

13- Este rușinos pentru noi, ca popor vorbitor de limbă romanică, să ne propunem eliminarea limbii latine din școală. De remarcat că acest lucru se petrece într-un moment în care Polonia, ţară vorbitoare de limbă slavă, înţelegându-i importanţa, introduce latina în programa obligatorie. Studiul latinei este nu doar o chestiune de documentare şi atestare a romanităţii limbii române. Este o necesitate de ordin spiritual, latina fiind temelia întregii culturi europene.

14- Un aspect extrem de important care nu a intrat niciodată în atenţia Ministerului Educaţiei este următorul: în cercurile educaţionale este deja bine cunoscută Teoria Inteligenţelor Multiple (MIT) a lui Howard Gardner (https://www.parintiicerschimbare.ro/teoria-inteligentelor-multiple/), care demonstrează existența a 8 tipuri de inteligență dintre care școala românească pune accentul doar pe două, deși inteligența unei persoane nu este definită doar de abilitățile lingvistice și de cele matematice.

Elevii care au aptitudini pentru orice altceva decât studiul teoretic al limbii române sau al matematicii sunt rapid catalogați ca elevi slabi la învățătură și li se transmite de către întregul sistem informația ”ceea ce poți tu/îți place ție să faci, nu este important, nu este valoros”. Există foarte mulți elevi care, sub presiunea sistemului ajung repede la concluzia că ”dacă nu știi matematică, ești prost” (https://republica.ro/elevii-romani-cred-ca-daca-nu-stiu-sa-rezolve-un-exercitiu-la-matematica-sunt-prosti-ma-doare-rusinea).

Elevii care au talent la muzică sau la desen dar ”nu sunt buni” la română și matematică, nu se pot valoriza la nivelul clasei prin abilitățile lor pentru că ei primesc la desen nota 10, dar și premiantul clasei primește la desen tot nota 10, deși nu este talentat și nu o merită. De ce? Din două motive: 1- Stiindu-și obiectul ”neimportant”, profesorul are reţineri în faţa perspectivei de „a-i strica premiantului media doar pentru că nu știe să deseneze”. 2- Reacţia părintelui ar fi fermă și imediată, mergând până la reclamaţii la ISJ, chiar și pentru o notă de 9.

MIT este un cadru care permite profesorilor să abordeze diversitatea aptitudinilor și talentelor elevilor oferindu-le o varietate de moduri de a învăța pentru că, în mod evident, nu toţi elevii reacţionează la aceiași stimuli. Predarea folosind MIT este în esență predare în modul în care copilul învață fericit și nu constrâns. Dacă este implementat cu pricepere, MIT este un model de succes.

15- În prezent, liceele tehnologice sunt unanim considerate licee slabe. Elevii care intră la aceste licee au note mici la evaluări și sunt marcați de eșecul școlar. Ei înșiși consideră o rușine faptul că nu au fost capabili să intre la ”un liceu bun” iar comportamentul lor capătă în timp o componentă ce se opune învățării în general și învățării școlare în particular. Ce înseamnă ”un liceu bun”? În general, un liceu teoretic sau un Colegiu Național. Dar oare țara are nevoie doar de teoreticieni?

Dacă evaluarea sumativă ar conține probe care să evidențieze abilitățile practice ale elevilor, ei ar putea intra la un liceu tehnologic pentru că au avut rezultate bune la probele de evaluare care țin de tipul lor de inteligență (dintre cele opt existente), nu pentru că „n-au fost în stare să intre la altul”.

În prezent avem licee teoretice și colegii naționale, unde avem elevi ”buni” la teorie. Mai avem licee tehnologice și școli profesionale unde avem elevi ”slabi” la teorie. De folos ar fi ca în liceele tehnologice și în școlile profesionale să avem elevi buni la practică.

16- Evaluarea formativă (prin note date pe parcursul anului școlar și mediile anuale) trebuie să rămână un instrument de motivare a elevului, de monitorizare a progresului lui școlar și de orientare a traseului școlar și ocupațional viitor.

Evaluarea sumativă ar trebui să fie realizată printr-un examen dat la final de ciclu, care să testeze toate tipurile de inteligență și astfel elevii să fie motivați să meargă la un liceu la care să își pună în valoare tipul de personalitate și aptitudinile.

17- Dacă notele și mediile din gimnaziu nu ar mai conta la admiterea în liceu, profesorii ar avea libertatea  de a da sens notelor și evaluării, în lipsa presiunii din partea elevilor și părinților. Părinții nu s-ar mai scandaliza pentru o notă de 7 la desen, ci ar înțelege că asta indică ceva despre aptitudinile elevului și nu îi afectează în mod negativ evoluția, ci îl informează cu acuratețe în vederea orientării școlare și profesionale.

Soluția reală este separarea evaluării formative de cea sumativă prin eliminarea mediei  generale de absolvire a claselor V-VIII din calculul mediei pentru admitere la liceu. Solicităm să aveţi în vedere sugestia noastră, care ar aduce rezolvarea unei multitudini de probleme.

Prin urmare, soluţia stă în eficientizarea sistemului de evaluare și în modificarea percepției cu privire la diferitele tipuri de școli și nu diluarea nivelului de educaţie până la dispariţia culturii generale și obţinerea unui „om nou”, dezumanizat, cu nevoi reduse la aspecte materiale.

Solicităm răspunsuri la întrebările pe care vi le-am adresat în cuprinsul acestui document, precum și puncte de vedere pe marginea sugestiilor pe care le-am formulat, în deplin respect faţă de părinţii pe care îi reprezentăm.

Solicităm număr de înregistrare și răspuns în termenul legal pe adresa apel@aliantaparintilor.ro.

Comitetul Director al Alianţei Părinţilor

Olimpia Popa – Director Departament Educaţie – Sănătate

Cristian Filip – Președinte                 

Foto: pixabay