Rolul parintilor in educatia sexuala a copiilor si adolescentilor

Atenție ! Educatorii de sexualitate cenzurează date științifice. Scopul lor nu este eradicarea bolilor ci supra-sexualizarea copiilor.

Rolul părinților în educația sexuală a copiilor și adolescenților

Educația sexuală  este un termen larg, folosit pentru a descrie educația despre anatomia umană, reproducerea sexuală, relațiile sexuale și alte aspecte ale comportamentului sexual uman. Principalii transmițători ai educației sexuale sunt părinții, programele școlare și campaniile de sănătate publică.

Educația sexuală a copiilor/adolescenților rămâne o problemă controversată în mai multe țări, inclusiv România, în special cu privire la:

• vârsta la care copiii ar trebui să înceapă să primească o astfel de educație;
• cantitatea de informații care să fie prezentată;
• temele având legătură cu sexualitatea și comportamentul;
• impactul acestei educații sexuale asupra incidenței bolilor cu transmisie sexuală (BTS) și asupra sarcinilor nedorite;
• dreptul fundamental al părinților de a-și instrui proprii copii (articolul 2 Protocolul 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, articolul 26 (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.487 din Codul Civil “Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală,(…) potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.”).

Din studii realizate în țări precum Canada, SUA, UK reiese faptul că:

• expunerea timpurie la conținutul sexual poate avea un impact profund asupra valorilor, atitudinilor si comportamentelor copiilor/adolescenților față de sex si relații (https://www.psychologytoday.com/blog/real-healing/201208/overexposed-and-under-prepared-the-effects-early-exposure-sexual-content);
• expunerea timpurie la conținutul sexual mărește probabilitatea ca copiii/adolescenții să dezvolte un comportament sexual de risc (debutul timpuriu al vieții sexuale, parteneri multipli, evitarea folosirii mijloacelor contraceptive)

(http://www.psychologicalscience.org/news/releases/exposure-to-sexual-content-in-      popular-movies-predicts-sexual-behavior-in-adolescence.html#.WLgTbfLNFNY);

• relațiile părintești și mediul de acasă sunt cele care favorizează adoptarea unui comportament sexual suficient de responsabil al copiilor / adolescenților;
• copiii/adolescenții care au avut parte de un program de educație sexuală nu au totuși un comportament sexual mai sigur, acest fapt amintindu-ne că există factori complecși care pot influența  adolescenții.

Studii românești (publicate în Journal of Hygiene and Public Health, Revista de Pedagogie, Journal of School and University Medicine) vin și completează tabloul european și mondial, punându-se în evidență impactul limitat al educației sexuale realizată prin școală, arătându-se faptul că principala sursă de informații pentru copii/adolescenți în privința educației sexuale o reprezintă părinții și prietenii  (https://www.researchgate.net/profile/Viorel_Lupu2/publication/307863453; http://revistaigiena.umft.ro/reviste/2007_revista04.pdf#page=43;

http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/16.-p.93-96.pdf).

Acestea arată că informația primită la școală despre comportamentul sexual, cunoştinţele mini­male despre fiziologia aparatului reprodu­cător, metode contraceptive, sarcină, avort, complicaţii, boli cu transmitere sexuală nu este reținută și procesată.

Iată, spre exemplu, urmările educației sexuale în Danemarca, țara scandinavă care este, de mai mulți ani, campioana educației sexuale în școlile europene:
– violurile au crescut cu 300%,
– bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de ani!) cu 250%;
– cazurile de graviditate, de sarcină în afara casatoriei s-au dublat;
– divorțurile s-au dublat;
– avorturile au crescut cu 500%.
Doar două lucruri au scăzut: rata nașterilor și vârsta medie a primului raport sexual.

Concluziile prezentate în studiile românești, dar și în cele mondiale pun în evidență faptul că:

• este necesară decizia părinților referitoare la accesarea de către proprii copii a unui program școlar cu conținut sexual, pentru că părinții sunt principalii educatori ai copiilor și că relațiile parentale și mediul casnic au o influență critică asupra copiilor/adolescenților;
• introducerea de educație sexuală la vârste din ce în ce mai mici nu este o rezolvare a sarcinilor nedorite si a incidenței Bolilor cu Transmitere Sexuală la copii/adolescenți;
• educația sexuală timpurie determină comportamente de risc la copii și adolescenți.

Din perspectiva neurobiologică, putem vorbi de faptul că nu se poate realiza o uniformizare a informațiilor care să fie oferite în același timp și mod fetelor și băieților, având în vedere configurația diferită a creierului de fată și a celui de băiat (www.MiriamGrossmanMD.com – Institutul de Politici ”Clara Boothe Luce”, SUA; www.LouAnnBrizendine.com – Universitatea din California, SUA ).

Ceea ce remarcăm, studiind trendul mondial, este faptul că această educație sexuală impusă este o mișcare generată pentru a schimba realitatea copilului / adolescentului. Se întâmplă asta fiecărui copil și chiar sub nasul nostru.

Cum va înțelege copilul dumneavoastră intimitatea, nu doar mecanica și riscurile, dar puterea ei și locul adecvat în viața lui? Ceea ce era o conversație discretă între tine și copilul tău se află acum în mâinile unor educatori și politicieni.

Oamenii care vă învață copii sunt activiști care promovează agende radicale în contradicție cu valorile dumneavosatră. Subminează relația copilului cu părintele, ceea ce încalcă drepturile părintelui. Aruncați o privire la programa organizațiilor care pretind că oferă ”acces cuprinzător” la educație sexuală ”corectă”, la ghidurile lor pentru profesori și părinți și – cel mai deranjant – la site-urile lor de internet spre care îi îndreaptă pe copii. Veți vedea cum copiii dumneavoastră sunt îmbibați cu o exagerare grotească a rolului sexualității. Sunt încurajate promiscuitatea, experimentarea și comportamentele marginale. Vă sugerez să explorați materialele pe care educatorii de educație sexuală le-au creat pentru copii dumneavoastră.

Veți descoperi că Organizația Mondială a Sănătății are un ghid în care prezintă pe grupe de vârstă ce trebuie să se prezinte copiilor:

• între 0 – 4 ani:  plăcerea de a-și mângâia propriul corp, masturbarea timpurie, descoperirea propriilor organe sexuale;
• între 4 – 6 ani: limbaj sexual corespunzător, relații sexuale, exprimarea sexualității, comunicare pe subiecte sexuale;
• între 6 – 9 ani: metode de contracepție, autostimularea, drepturile sexuale;
• între 9 – 12 ani: plăcere, masturbare, orgasm, variabilitatea comportamentului sexual.

Veți fi oripilați. Acest material ofensator este impus copiilor dumneavoastră sub pretenția că le protejează sănătatea și sexualitatea.

Educatorii de sexualitate cenzurează date științifice și susțin că copii au nevoie de mai mult decât de ”o lecție de igienă”. Scopul lor nu este eradicarea bolilor ci hipersexualizarea copiilor. Ei spun să stați deoparte de copiii dumneavoastră și să îi lăsați să experimenteze sexual. Dar studiile arată că copiii se simt cel mai bine atunci când părinții le transmit așteptările lor și sunt fermi.

Educatorii sexuali spun să le dăm informații, prezervative și contracepție și astfel copiii vor lua decizii inteligente. RMN-urile, în schimb, arată că, în timpul momentelor foarte tensionate, creierul copiilor, adolescenților se bazează pe instinct nu pe rațiune. Cu alte cuvinte, nu ignoranța duce la toate acele sarcini și infecții, ci legăturile neterminate dintre celulele creierului.

Dacă credeți că scopurile educației sexuale sunt să împiedice sarcina și boala, vă înșelați. Chiar doriți ca educatorii sexuali, ale căror valori personale pot fi opuse celor ale dumneavoastră, să vă încurajeze copii să pună la îndoială ceea ce îi învățați acasă și să vină cu propriile lor viziuni, bazate pe asumarea de riscuri sexuale, ce le pune în pericol starea de bine?

Ceea ce se ascunde este scopul de a modela fiecare elev pentru a fi transformat în jucărie sexuală, desensibilizată. Aici nu este vorba de sănătate. Aici e vorba de îndoctrinare. Se dorește a se spune copiilor preșcolari că sunt sexuali, de când se nasc și până mor, că fiecare are gânduri sexuale și fantezii sexuale, că plăcerea sexuală se simte într-o grămadă de moduri. Se dorește să-i învățăm pe copii preșcolari despre HIV înainte să-i învățăm alfabetul.

Potențialul pericol este chiar mai mare, câțiva ani mai târziu, când copiii noștri trebuie să învețe mai mult, ni se spune, pentru binele lor.

OMS susține că e timpul ca elevii de clasa a III-a să afle despre vise umede, masturbare, viol și muncă sexuală. După cum se remarcă, educatorii sexuali cred că ”informația” de care adolescenții ”au nevoie” trebuie să fie mai explicită și tulburătoare.  Până atunci și chiar mai devreme, adolescenții găsesc în site-uri informații despre droguri, alcool, depresie și…tot de acolo, despre cum să cumpere produse pentru adulți prin telefon, cum să organizeze o partidă în trei și cum să rămână ”în condiții de siguranță” în timpul unui joc sexual sado-masochist.

Oricine ”își explorează” sexualitatea are riscul de se infecta cu aproximativ o duzină de bacterii diferite, viruși, paraziți și ciuperci. Iar infecția cel mai probabil poate apărea foarte curând după debutul actului sexual. Cine suferă cel mai mult ? Fetele. Educatorii sexuali nu spun că fetele sunt, din punct de vedere anatomic, mai vulnerabile la boli cu transmitere sexuală decât băieții. Și faptul că…latexul nu oferă protecție împotriva suferinței emoționale care urmează adesea comportamentului sexual al adolescentului.

Copiii și adolescenții sunt încurajați să pună la îndoială valorile familiilor lor. Părinții sunt înșelați de industria educației sexuale. Aceste organizații se prezintă ca gardieni ai sănătății și bunăstării copiilor noștri. Acești experți nu furnizează copiilor tot ce ar trebui să știe. Ei resping bazele dezvoltării copilului și omit cercetări fundamentale din neurobiologie, ginecologie și boli infecțioase. Diferențele dintre băieți și fete sunt vaste, comportamentul sexual este profund și lasă urmări.

”Experții” greșesc. Părinții au dreptate. Mama și tata trebuie să aibă încredere în bunul lor simț, în instinctele lor și în valorile trediționale. Copiii crescuți de părinți, care sunt stricți în sens moderat și au așteptări clare de la ei în ceea ce privește întârzierea activității sexuale, sunt copiii cu cea mai mică probabilitate de a se angaja în comportamente periculoase.

Părinți, nu vă faceți iluzii: este vorba de o luptă, iar câmpul de luptă îl reprezintă valorile și mințile copiilor noștri. Dacă le spunem că ”explorarea sexuală” este benefică, îi pierdem pe copiii noștri. Educația sexuală din secolul XXI trebuie să aibă o singură agendă: să-i păzească de suferință emoțională și fizică inutilă. Există multe așteptări, le vom spune copiilor, dar trebuie să jucăm inteligent. Acest lucru le va aduce aminte că ei sunt răspunzători pentru ei înșiși, că ei își vor hotărî sănătatea lor sexuală. Asta îi va convinge că plăcerile de moment chiar nu merită !

Părinți, uitați-vă cu atenție la programa școlară și pe site-urile recomandate copiilor și adolescenților. Sunt acești indivizi calificați să dea sfaturi pentru a face față unor decizii complexe care îți schimbă viața ? De ce nu se menționează că relațiile sexuale, cu sau fără latex, sunt o chestiune serioasă. Chiar și o singură întâlnire poate avea consecințe profunde, pe termen lung, și că fetele sunt diferite de băieți, ele sunt, de fapt, în chip monumental și profund diferite.

Creierul feminin este predispus să dorească conexiunea, comunicarea și aprobarea. Chimia organismului feminin promovează atașarea și încrederea. Trebuie să înțelegem că există o vulnerabilitate psihică unică a fetelor în legătură cu comportamentul intim. Educatorii de sexualitate promit date medicale cuprinzătoare, exacte și actuale și apoi nu le pot oferi. Subiectele lor favorite sunt: avort, masturbare, sexualitate, infecții cu transmitere sexuală, stereotipurile rolurilor de gen. De ce nu le spunem copiilor și adolescenților că fundamentele masculinității și feminității sunt înrădăcinate în biologia lor ? Și că acestea subliniază diferențele dintre creierul fetelor și creierul băieților ?

Legăturile între neuronii din creierele fetelor sunt extrem de sensibile la reacții și sunt distinct feminine. Un amestec unic feminin de estrogen, progesteron și oxitocină le inundă creierul, influențându-le percepțiile, gândurile, sentimentele. Tăcut, sistemul lor reacționează într-o varietate de moduri în raport cu un băiat. Acest sistem al fetelor înregistrează și reacționează la mirosul și atingerea unui băiat. Este o realitate a unei sensibilități crescute și, în paralel cu asta, a unei vulnerabilități crescute.

Educația sexuală din sec. XXI ar trebui să se bazeze pe procesele care au loc la nivel celular și molecular, pe adevăruri obiective. Există mai mult decât ”câteva” diferențe dintre băieți și fete, iar comportamentul sexual are consecințe profunde – cu sau fără contraceptive. Sunt informații pe care educatorii sexuali nu le spun fiicelor și fiii noștri deoarece ar confirma valorile și învățăturile tradiționale și acest fapt nu le-ar conveni.

Ca părinți ar trebui să înțelegem diferența dintre un hormon – mesager intern, transportat prin sânge de la un organ la altul și un feromon – mesager extern, produs de un individ de aceeași specie, care declanșează o reacție sau un comportament specific.

În cazul ființelor umane:

• feromonii femeii influențează perioada de ovulație și menstruație la alte femei, ducând probabil la o sincronie observată a menstruației la colegele de cameră;
• expunerea femeii la feromonii bărbatului afectează stare de spirit a femeii, atenția și ovulația;
• mirosul de copil stimulează atașamentul mamei;
• mirosul sânului matern atrage copilul;
• expunerea frecventă a fiicei la feromonii tatălui ei biologic îi întârzie acesteia maturizarea sexuală.

Feromonii sunt molecule care acționează asupra creierului, dar depășesc gândirea conștientă, scăpând conștientizării. O femeie care inhalează feromonul de bărbat reacționează în două feluri: hormonii săi reproductivi sunt schimbați, afectându-i ovulația, iar nivelul ei de tensiune descrește. Simpla apropiere – o noapte împreună este de ajuns – trimite în creierul fetei un semnal: relaxează-te și pregătește-te pentru reproducere.

Fiziologia feminină este extraordinar de complexă. Pe lângă lecțiile despre prezervativ și asigurările că e ”sigură” sau cel puțin ”mai sigură”, fata are dreptul să știe că – în ciuda pilulelor, plasturilor, diafragmelor și prezervativelor – acele nopți petrecute cu un băiat o pot afecta în moduri în care ea nici nu își închipuie.

Studii anterioare au arătat deja că feromonii bărbaților au efecte psihice asupra femeilor, cum ar fi o atenție crescută și un sentiment de bine. Sensibilitatea fetei la feromoni – în special la feromonii bărbătești – trebuie să fie discutată, în special atunci când i s-au promis informații ”cuprinzătoare” despre sexualitate. În timpul acestei discuții, fata ar putea dezvolta un anume respect față de circuitele elaborate, bine stabilite, care se activează atunci când se simte confortabil.

Chiar înainte de naștere, structura creierului fetei este diferită de cea a unui băiat. A ei este mai abilă în ceea ce privește comunicarea, observarea și procesarea informației. Structura fetei este adaptată la colectarea informației de pe fața vorbitorului și din tonul vocii și, spre deosebire de băiat, poate deduce, din această înțelegere a cunoștințelor, propria sa stimă față de sine însuși. Conectarea cu ceilalți și aprobarea lor sunt priorități pentru creierul ei de la începutul vieții.

Apoi vine pubertatea. Creierul fetei se maturizează, devine mult mai femeiesc, mai intuitiv, nu dorește conflicte interpersonale. Când estrogenul ei crește, ea își intensifică conexiunile interpersonale: iese cu prietenii, discută cu aceștia la telefon timp de ore întregi sau trimite mesaje instant și sms-uri toată ziua. Aceasta este ”realitatea ei specială de fată”.

Testosteronul este hormonul care controlează atracția sexuală: nu pentru tandrețe și conectare, ci pentru eliberare  – cât mai des și cu cât mai multe persoane posibil.

La adolescență, testosteronul fetei a crescut oarecum, dar al băiatului a sărit de peste 25 ori nivelul fetei. După cum explică specialiștii, ”valurile de testosteron marinează…creierul băiatului. Urmărirea sexuală și a părților corpului devin foarte bine obsesii”.

Spre deosebire de băiat, hormonii fetei au un flux constant. Fetele au sensibilități pe care băieții nu le au și nu-i facem nici o favoare ei și nici lui dacă le negăm. Dimpotrivă, neștiind despre vulnerabilitățile fetei, pe ea o face mai vulnerabilă. Mai bine să-i educăm pe amândoi băiat sau fată, în mod cuprinzător, despre conexiunile distincte din creier la bărbat și femeie. Copiii noștri trebuie să știe despre feromoni și hormoni înainte de a începe să ”experimenteze” și să exploreze ”sexualitatea”. Ei trebuie să știe, de asemenea, ceea ce ne învață neuroștiința despre puterea atingerii.

Neuropsihiatrul, doctor în medicină, conferențiar, LouAnn Brizendine (Universitatea California, San Francisco) avertizează: ”Nu lăsați un bărbat să vă îmbrațișeze – o îmbrățișare de cel puțin 20 secunde – dacă nu aveți de gând să-i acordați încredere, pentru că se pun în mișcare hormonii atașării.” Ce poate fi greșit la o îmbrățișare, chiar mai prelungită ? Recomandarea medicului se bazează pe puterea oxitocinei, un hormon identificat, cu o sută de ani în urmă, ca o substanță a creierului.

Știința recunoaște că orice cercetare importantă a sexualității, în special a sexualității femeii, trebuie să ia în considerare funcțiile oxitocinei. Deci intimitatea alimentează nivelul de oxitocină. Oxitocina acționează puternic asupra centrului de recompense din creier. Pentru un timp scurt, o fată se simte bucuroasă. O atingere va face toată treaba, în special a degetelor, feței, buzelor, sfârcurilor și organelor genitale. Comparativ cu alte zone, aceste locuri sunt bogate în receptori de atingere, celule care trimit semnale asupra creierului ei.

Iată de ce vă spunem că sărutul este un comportament intim. În timp ce oxitocina amplifică centrul de recompense și alimentează atașarea, ea încetinește lucrurile în creierul fetei și îi dezactivează centrele responsabile cu judecata, precauția. Tocmai aceste zone ar putea să o ajute să evalueze intențiile și loialitatea băiatului. Deci cu oxitocina care-i inundă creierul și cu relația sexuală care aprinde centrul recompensei din creier, fata își stinge gândirea critică, își dezactivează propriile conexiuni din creier pentru evaluarea critică, percepțiile, rațiunea și luarea de decizii.

Hormonii fetelor și băieților creează realități distincte și din această cauză adolescenții și adolescentele chiar cred și gândesc diferit, în special despre sexualitate. Este necesar să înțelegem că fiziologia unei fete este atât de fin reglată încât ea răspunde la mirosul băiatului și că un sărut nu este chiar un sărut.

Majoritatea dintre noi sunt de acord că părinții pot avea influență asupra comportamentului copilului lor adolescent. Studii recente copleșitoare arată faptul că impactul părinților este profund. Ele demonstrează că o grijă părintească bună are o ”influență protectoare, semnificativă și de durată” asupra dezvoltării adolescenților. Factorii de familie și stilul părintesc pot ține departe un comportament riscant, la fel cum pot modera influența grupului de prieteni asupra copilului / adolescentului și cum pot optimiza potențialul copilului / adolescentului.

Adolescenții adesea nu percep bine ceea ce adulții gândesc și simt. Este adevărat că ei pot să obiecteze viguros, dar studiile arată că așteptările mari ale părinților sunt asociate cu amânarea relațiilor sexuale la adolescenți. Dacă fiica dumneavoastră înțelege că relația cu ea este bună și dumneavoastră dezaprobați în mod clar relațiile sexuale la adolescenți, aceasta poate avea un efect ferm asupra comportamentului ei. În schimb, dacă adolescenții cred că părerile mamei despre sexualitate sunt mai liberale, cu atât mai mult e probabil ca ei să dezvolte relații sexuale și cu mai mulți parteneri sexuali. Fetele au o probabilitate mai mică să fie active sexual când mamele lor au cu ele discuții legate de consecințe negative ale relațiilor sexuale premaritale și despre întârzierea relațiilor sexuale din motive morale.

Dacă aveți convingeri religioase cu privire la relațiile sexuale la adolescenți, este necesar să le comunicați copiilor dumneavoastră. Religiozitatea în adolescență este asociată cu o incidență mică a relațiilor sexuale, dar și cu incidență mică a consumului de alcool și tutun. Vina este o variabilă puternică prin aceea că, dacă un adolescent crede că relațiile sexuale în adolescență reprezintă ceva rău, aceasta îi limitează comportamentul în mod semnificativ.

Educatorii sexuali, care se dau atât de mari, scot sexul din moralitate, îndepărtând, de fapt, vina. Părinții pot acționa împotriva acestei situații pentru că ei știu cel mai bine cum se dezvoltă proprii copii și ei îi pot face să înțeleagă cel mai bine că problema nu este sexul în sine, ci că există o perioadă anume pentru relațiile sexuale. Toate la timpul lor.

Monitorizarea copilului – să știți unde este copilul dumneavoastră, să-i cunoașteți activitățile și prietenii – este crucială. Faceți cunoștință cu prietenii copiilor voștri, pentru că ei pot avea cea mai mare influență asupra deciziilor referitoare la relațiile sexuale. O monitorizare protectoare are beneficii până la sfârșitul adolescenței. Dacă monitorizarea este percepută de nivel mic, apare și comportamentul sexual de risc. Copiii dumneavoastră trebuie să știe că este important să știți unde se află ei, cu cine sunt și ce fac. Dacă adolescenții sunt mai mult timp nesupravegheați, în grupuri mici sau cu un prieten de sex opus, există riscul unui comportament sexual.

Părinții pot acționa pentru că ei își cunosc cel mai bine copiii și știu că nu sunt încă conștienți de sine, nu sunt perfecți raționali, nu sunt persoane disciplinate, așa cum presupun educatori sexuali. Copii noștri nu sunt adulți în miniatură, care pot analiza pe deplin o decizie completă și pot lua în calcul riscurile și consecințele. Copiilor trebuie să le dăm șansa să se maturizeze nu ”să se informeze” cum se pretinde. Obligația noastră de părinți este să-i îndrumăm, să-i învățăm.

Aspectul esențial al dezvoltării creierului copiilor este că această dezvoltare nu se termină în copilăria timpurie ci că se reia cu vigoare la instalarea pubertății. De asemenea, există o metamorfoză extraordinară a creierului în deceniul al doilea de viață și al treilea de viață. Deci, între vârsta de 10 și 20 ani, și chiar și după 20 ani. O zonă a creierului numită cortex prefrontal se dezvoltă complet în jurul vârstei de 25 ani. Acest cortex prefrontal este localizat în spatele frunții și este responsabil de funcții executive ale creierului: judecată, rațiune, luare de decizii, autoevaluare, planificare, suprimarea impulsurilor, cântărirea consecințelor deciziilor luate.

Neurobiologia ne spune că luarea de decizii se bazează pe cel puțin 12 zone diferite din creier. Aceste zone includ circuite cognitive și afective, însemnând că deciziile se bazează atât pe gândire, cât și pe emoție. Sistemul emoțional – rapid și aproape automat, prezent la începutul vieții și sistemul cognitiv – încet și deliberat, dezvoltat cu vârsta – sunt sisteme paralele a căror integrare evoluează cu vârsta. La adolescenți sistemul emoțional contribuie mai mult la luarea de decizii. Creierul unui adolescent normal este departe de a fi matur sau de a opera la capacitate deplină, el abia începe să-și dezvolte această abilitate pentru autocontrol și decizii inteligente.

Există dovezi substanțiale că adolescenții se angajează în activități periculoase în ciuda faptului că cunosc și înțeleg riscurile implicate. Din motive sociale și biologice, adolescenții au o dificultate crescută în a lua decizii mature și de înțelegere a consecințelor acțiunilor lor. Raționarea, judecata și luarea de decizii sunt încă în dezvoltare. Nu avem dc ce să presupunem că ei pot lua decizii coerente legate de începutul vieții sexuale și consecințele deciziilor. Cortexul prefrontal și legăturile către această zonă din creier sunt în plină formare. Decizia privind activitatea sexuală nu este adecvată din punct de vedere al dezvoltării.

Și, ca tabloul să fie complet, fetele au o altă structură nedezvoltată care le crește vulnerabilitatea, pe lângă cortexul lor prefrontal. Această structură încă nedezvoltată – cervixul, intrarea către uter din capătul vaginului – joacă un rol în sănătatea sexuală a femeii, dar puțini cunosc modul în care acesta crește vulnerabilitatea unei fete la infecțiile cu transmitere sexuală. Cervixul este locul a două dintre cele mai cunoscute infecții cu transmitere sexuală: HPV (Human Papilloma Virus) și Chlamydia trachomatis. Aceste infecții pot provoca boala inflamatorie pelvină cronică, sarcini ectopice, avort spontan și infertilitate.

Fetele sub 20 ani sunt lovite cel mai tare de aceste infecții. Unul din motive este cervixul lor imatur, cu o zonă centrală (zona-T, având  dimensiunea cea mai mare în timpul pubertății) formată dintr-un singur strat de celule. Această zonă se infectează cel mai repede cu HPV, tocmai pentru că este un cervix imatur cu o mică capacitate de a face față infecției. De asemenea, această zonă-T este sensibilă la pilula contraceptivă, care conține estrogen și progesteron și stimulează puterea HPV de a cauza leziuni și se creează fetei un risc mărit de a contracta orice fel de boală în zona genitală.

Pe de altă parte raportul sexual grăbește procesul de maturizare al cervixului (acea zona-T se maturizează) și astfel ajunge cu mai multe straturi de celule. Dar apare o mare problemă. Acum este momentul ca celulele anormale să aibă șansa să prolifereze. Deci, ce a obținut o fată la debutul timpuriu al relatiei sexuale ? Doar probleme: virusul HPV instalat pe un cervix imatur, stimularea puterii virusului de a face leziuni, celule anormale cu posibilități de proliferare, risc mărit de boală. Cât timp îi ia cervixului să se maturizeze ?  Pe măsură ce o fată trece de la adolescență la perioada de adult tânăr, zona-T se micșorează și cea mai mare parte din cervix este acoperită de o suprafață mai groasă și mai compactă. Deci, fetele ar trebui sfătuite să-și amâne debutul relațiilor sexuale, în primul rând din motive medicale.

Toată această informație discutată până acum trebuie să facă parte din informații corecte și la zi disponibile adolescenților. Este necesar să le spunem răspicat adolescenților că nu sunt gata, că este mai inteligent să aștepte, să le explicăm cum este cu maturizarea cervixului și să arătăm spre acesta ca o dovadă indiscutabilă că activitatea sexuală la adolescenți e însoțită de un mare risc, în special pentru fete.

Nu avem de ce să la spunem adolescenților că numai ei pot decide când sunt pregătiți pentru informații sexuale și debutul relațiilor sexuale. Pentru că neurobiologia ne arată că nu sunt pregătiți să ia decizii pentru că cortexul prefrontal (zona de creier din spatele frunții) și legăturile creierului cu cortexul sunt în plină dezvoltare.

Toți specialiștii în creierul adolescenților le cer părinților să nu dea înapoi și să se impună cu decizii în fața adolescenților, chiar dacă ei se opun. Neuropsihologii ne amintesc că adolescenții au nevoie de eșafodaj social – constrângeri, sprijin, protecție. Deci, pe lângă sprijinul și protecția noastră, ei au nevoie de regulile și constrângerile noastre și nu ar trebui să slăbim acest eșafodaj până când apare capacitatea de a lua decizii și tânărul este capabil să facă judecăți din ce în ce independente.

Ca părinți, avem înțelepciunea și experiența necesară să știm că adolescenții au nevoie de noi, împreună cu regulile noastre și cu stabilirea de limite – chiar dacă ei rareori sunt de acord. Despre sex este necesar să li se spună: desigur că ești interesat, pulsiunile tale sunt firești și sănătoase, dar nu e timpul încă. Ai încredere în noi, aceasta nu e ca o țigară sau ca la fast-food: o singură alegere proastă, doar una, îți poate afecta tot restul vieții.

Un alt tip de informație care este necesar de adus la cunoștința adolescenților  este faptul că ”sexul protejat” nu este sigur, prezervativele nu-i protejează de cele mai grave boli cu transmitere sexuală. Care este eficacitatea în ceea ce privește utilizarea prezervativului din latex pentru bărbați în prevenirea transmiterii  bolilor cu transmitere sexuală în timpul relației sexuale vaginale ? Răspunsul la această întrebare a fost – și încă mai este – ”Depinde”.  În cel mai bun caz, protecția împotriva HIV este de 80%, împotriva Chamydia de 26%, împotriva Gonoreea de 62%, împotriva herpesului genital între 25 – 50%.

Țineți cont de faptul că protecția împotriva infecțiilor transmise de la piele la piele este compromisă deoarece prezervativul nu oferă acoperirea zonei. Studii extinse au descoperit că prezervativul nu oferă protecție împotriva transmiterii virusului HPV despre care am vorbit.

Este momentul să vorbim despre contactul sexual anal sau oral-anal care pot infecta cu Samonela, Shigella, Hepatita A, B, C, Giardia, Campylobacter, că consecințele pot fi foarte grave și că nu se pot minimaliza riscurile comportamentelor de mare risc, ale sexului anal în particular. Nu ar trebui să încurajăm sau să normalizăm un comportament sexual riscant sau să ascundem de adolescenți rezultatele unui asemenea comportament și ei trebuie avertizați despre faptul că:

• HIV/SIDA se poate transmite prin contacte sexuale vaginale, anale și orale;
• Prezervativele se pot rupe în timpul actului sexual anal și în timpul altor acte sexuale, din cauza fricțiunii mai mari și a altor tipuri de stres implicate; chiar dacă prezervativul nu se rupe, actul sexual anal este foarte riscant deoarece el poate cauza ruperea și sângerarea țesuturilor din rect; aceste rupturi permit germenilor bolii să treacă mai ușor de la un partener la altul;
• Prezervativele nu oferă decât o protecție limitată;
• Actul sexual anal este pur si simplu prea periculos de practicat.

Acum a sosit momentul să  menționăm consecințele emoționale care urmează rapid după diagnosticul de Herpes sau HPV. Copiilor / adolescenților nu li se spune de angoasă și dramă. Educatorii sexuali rareori descriu cât de devastator este să descoperi bășici pe organele genitale, cât de devastator este să te îngrijorezi de cancerul cervical și să afli că acești viruși pot sta cu tine un timp foarte, foarte lung. Copiilor / adolescenților li se spune că singurul mod de a le evita este să nu ai niciodată relații sexuale. Li se spune că bolile cu transmitere sexuală sunt aproape inevitabile pentru o persoană activă sexual. Se presupune că infecțiile sunt o consecință aproape inevitabilă, dacă ești activ sexual. Este o minciună.

Infecțiile cu transmitere sexuală nu se găsesc în mod firesc în organismul nostru. Infecțiile cu transmitere sexuală pot apărea doar când o persoană infectată are contact sexual cu o altă persoană. Două persoane neinfectate care sunt active sexual doar una cu alta nu se vor infecta niciodată cu vreo boală cu transmitere sexuală.

Copiii / adolescenții pot să nu se infecteze cu Herpes genital, HPV, Chlamydia, HIV și alți viruși. Mesajul corect din punct de vedere medical este că toate infecțiile transmisibile sunt 100% evitabile. O viață fără virus HPV, Chlamydia, Herpes, negi și alte boli este posibilă. Nu trebuie decât să îți întârzii debutul relațiilor sexuale, să-l găsești pe cel / cea care a așteptat și apoi să fiți fideli unul altuia. Acei fericiți care fac asta nu trebuie să-și facă griji niciodată pentru bășici, negi și scurgeri.

Există dovezi clare că un tip de cancer localizat la baza limbii și în amigdale este cauzat tot de virusul HPV. Prin urmare, iată încă un mod prin care virusul atacă – călătorind de la organele genitale spre gură și provocând în mod tacit cancerul fatal în gât. Deci, sexul oral cu parteneri multipli este asociat cu cancerul de gât. De asemenea, cancerul anal asociat cu HPV – dobândit printr-un contact sexual anal, este în creștere și are similarități surprinzătoare cu cancerul cervical.

Și asta nu e tot. Chlamydia este o boală bacteriană cu transmitere sexuală, cunoscută pentru afecțiunile pe care le cauzează sistemului reproducător feminin: dureri pelviene, sarcină ectopică și infertilitate. Bacteria se instalează în trompele uterine. Dar cea mai periculoasă parte este ceea ce rămâne după vindecare: o cicatrice. Trompele au doar aproximativ un milimetru în diametru. Un ovul fertilizat – care e mult mai mare decât un spermatazoid – care se îndreaptă spre uter, poate fi blocat când în calea sa există o cicatrice și va rămâne și va crește în trompă, cauzând ceea ce se numește sarcină ectopică. Dacă nu se descoperă într-un stadiu incipient, trompa va exploda, în cele din urmă, cauzând o durere enormă și o sângerare masivă care se transformă într-o urgență medicală.

Chiar tratată, infecția cu Chlamydia lasă urme pentru că s-au produs anticorpi. Aceștia țin minte o proteină din structura bacteriei. Când fata dorește un copil și rămâne însărcinată, poate descoperi că embrionul produce o proteină, una care se întâmplă să fie de același tip cu proteina Chlamydiei și atunci intră în luptă anticorpii și embrionul este distrus…și se ajunge la avort spontan. În concluzie, nu putem spune fetelor că există o vindecare sigură a celor infectate cu Chlamydia. Este o bacterie devastatoare care cauzează avort spontan precoce și scade reușita de fertilizare in vitro, mulți ani după tratamentul cu antibiotic.

Ce puteți face ca părinți pentru a optimiza șansele copilului dumneavoastră ? Nu permiteți unor militanți pentru sex să vă rechiziționeze autoritatea. Spuneți clar că în casa dumneavoastră vedeți lucrurile diferit. Preluați conducerea, mame și tați ! E timpul pentru o schimbare decisivă. Nu vă lăsați intimidați, căci voi știți ceea ce este cel mai bine pentru copiii voștri. Dacă instinctele vă spun: ”Nu, nu pentru copilul meu !”, ele sunt probabil corecte.

Prețuiți inocența copilului vostru. Protejați-l cât de mult posibil de lucrurile pe care el nu le poate înțelege. El nu este un adult în miniatură. El nu înțelege lumea în felul în care o înțelegeți voi. Fiți părinți ”autoritari” cu adolescenții voștri, îmbinând căldura și sprijinul cu reguli ferme și așteptări mari. Când vorbiți cu copilul, stați ancorat în iubire și bun simț. Opiniile voastre contează pentru ei mai mult decât credeți.

Spuneți-i copilului că sexualitatea nu este o activitate recreativă, ci un apetit. Sănătos, desigur, și minunat și, ca tot apetitul pentru orice altceva, este sănătos doar dacă este ținut în frâu. Adolescentul înțelege beneficiile auto-disciplinei în multe domenii: sport, dietă, droguri și alcool. Spuneți-i că sexualitatea este încă un domeniu – unul important – unde disciplina îi va fi răsplătită.

Mulți educatori de educație sexuală se referă la ”jocul sexual” și fac uz de benzi desenate, desene animate și argou pentru a-i învăța pe adolescenți. Dar voi vă doriți ca copilul să știe că sexul este o chestiune serioasă. Un singur act sexual îi poate schimba viața fetei voastre pentru totdeauna.

Țineți minte că, deși copilul dă examen de final la matematică și fizică, creierul lui este încă imatur. O transformare extremă este în curs și până când cortexul prefrontal nu se formează complet și legăturile lui cu celelalte părți ale creierului nu sunt pe deplin realizate, el s-ar putea să nu aibă o judecată bună. În condiții ”fierbinți”, el se poate baza pe ”sentimente”, nu pe ”gândire”, pe creier. Monitorizați-i activitățile, unde merge și ce prieteni are. Munca lui este în progres, iar voi, mame și tați, sunteți ”eșafodajul” lui. Oferiți-i sprijin și structură. Copilul beneficiază de regulile și supravegherea voastră când acestea vin cu grijă nu cu neincredere.

Prin toate mijloacele aflați ce va învăța copilul vostru la școală. Este o sarcină descurajantă, dar poate fi făcută. Cereți programa. De unde vine și cine o va preda ? Vor fi distribuite materiale, precum broșuri, prezervative sau liste de site-uri recomandate ? Verificați-le înainte să o facă copilul vostru.

Luați la cunoștință materialele legate de orientarea sexuală și de gen. Este o confuzie generală pe acest subiect, iar tinerii care caută informații în această chestiune pot sfârși mai nedumeriți decât au fost. Ei se pot agăța de idei eronate, care pot fi greu de respins de către părinți. Amintiți-le adolescenților că în lupta cu aceste probleme, lucrul absolut vital este întârzierea debutului activității sexuale. Procedați atent, cu răbdare și compasiune.

În timp ce conștientizarea nu este atinsă ușor, oferiți-le copiilor un ideal pentru care să lupte. Spuneți-le copiilor să-și amâne debutul relațiilor sexuale până la maturitate, și să încerce să-și păstreze partenerii de-o viață cât mai aproape posibil. Spuneți-le că ”explorarea” este probabil să fie urmată, mai devreme sau mai târziu, de regrete, în timp ce ”așteptarea” are numai beneficii. Subliniați faptul că deși anumite convingeri și comportamente pot fi des întâlnite, asta nu este un indiciu că ele sunt și sănătoase.

Educația sexuală a copilului vostru  trebuie ancorată în adevăruri biologice. Acestea sunt descoperirile incontestabile din științele exacte care pur și simplu nu se dezbat. Populare sau nu, aceste descoperiri trebuie să stea la baza educației sexuale din sec. XXI. Ignorarea acestor adevăruri biologice a cauzat suferință și boli și a determinat ca tinerii să nu poată aprecia sau experimenta profunzimea și puterea intimității adevărate. Ei ar putea înțelege sistemul, dar nu pricep tabloul în mare – sexualitatea este ca un foc. În funcție de împrejurări, focul poate fi întreținut sau el poate distruge. Prin urmare, nu vă jucați cu el.

Adulții responsabili doresc foarte mult să comunice acest mesaj. Ei doresc să le spună tinerilor lucruri cunoscute dintotdeauna, dar care au fost lăsate în voia nebuniei: când sexualitatea înseamnă pulsiuni și distracții trecătoare, e periculoasă. Dar cu persoana potrivită și la timpul potrivit ea confirmă viața. Acestea sunt adevărurile pe care copii noștri au dreptul să le audă, iar noi, părinții, avem obligația să le transmitem.

Teodora Camelia Moldovan  –  Alianța Părinților