Educatia pentru Sanatate versus educatia sexuala explicita

Educația pentru Sănătate versus educația sexuală explicită

Educația și-a demonstrat rolul vital în evoluția civilizației și elevarea condiției umane. Înainte de orice alt rol, educația influențează sistemic și conștient dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și adolescenților.

De aceea, ca părinți, suntem interesați să creăm atât la nivelul comunităților cât și al întregii țări a unui mediu benefic și favorabil prosperării familiilor și dezvoltării armonioase a copiilor și adolescenților, astfel încât aceștia să devină oameni de caracter, cetățeni împliniți și responsabili. Dorim să protejăm, să promovăm și să întărim drepturile părinților în ceea ce privește educația copiilor a căror creștere le revine conform propriilor valori și convingeri.

Atât sistemul de educație, cel de sănătate cât și părinții au obiective comune: promovarea sănătății și a stării de bine a copilului, dezvoltarea personală a acestuia și prevenirea comportamentelor cu risc pentru sănătate.

După familie, școala are al doilea rol ca importanță în educarea copilului și adolescentului, în definirea personalității acestuia. Prin elaborarea și implementarea în sistemul educațional a unui program de „Educație pentru sănătate” ca disciplină opțională s-a urmărit promovarea cunoștințelor corecte privind diverse aspecte ale sănătății și formarea de atitudini și deprinderi indispensabile unui comportament responsabil și sănătos, integrarea sexualităţii în maturizarea emoțională. Obiectivele programului au vizat: funcționarea optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoțional, social și spiritual, formarea unui stil de viață sănătos, autocunoașterea și construirea unei imagini pozitive despre sine, comunicare și relaționare interpersonală, controlul stresului, dezvoltarea carierei personale, prevenirea comportamentelor cu risc pentru sănătate, prevenirea conflictelor interpersonale, a dezadaptării sociale și a situațiilor de criză.

Pe lângă acest program se derulează, destul de agresiv, campanii ale unor organizații care promovează ESE – Educația Sexuală Explicită (comprehensivă) ca pe ceva „necesar” și „urgent” de a fi inclus în programa obligatorie din școli, încă din clasele primare. Așa cum se cunoaște din studii românești și făcute în alte țări – în ale căror școli se predă deja educația sexuală explicită – există consecințe nefaste ale acestui tip de abordare:

• Cu cât copilul este expus mai timpuriu la un conținut sexual, el începe să practice comportamente sexuale și este cu atât este mai probabil să se angajeze în comportamente sexuale de mare risc.
• Creșterea substanțială a educației sexuale în școlile secundare duce la creșterea infecțiilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor.
• Filmele influențează atitudinile și comportamentele adolescenților; cu cât adolescenții au fost mai mult expuși la un conținut sexual în filme, cu atât mai devreme au început să aibă relații sexuale întâmplătoare, neprotejate
• Mesajele media „normalizează” experimentarea timpurie a comportamentelor sexuale și portretizează sexul ca liber de consecințe, încurajând activitatea sexuală mult înainte ca adolescentul/ copilul să fie pregătit emoțional, social și intelectual.
• Cu cât limitarea seduală este mai mare, cu atât nivelul cultural este mai înalt, cu cât este mai redusă limitarea sexuală, cu atât mai scăzut este nivelul cultural..

Aceleași studii mai menționează că:

•  Principala sursă de informații pentru copii și adolescenți în privința educației sexuale o reprezintă părinții.
• Vârsta la care copilul să fie învățat despre sexualitate/intimitate variază, în funcție de gradul de dezvoltare psihică, fizică și afectivă ale fiecărui copil.  Tocmai de aceea, este o chestiune asupra căreia părintele trebuie să hotărască.
• Din perspectiva neurobiologică, nu se poate realiza o uniformizare a informațiilor care să fie oferite în același timp și mod fetelor și băieților, având în vedere configurația diferită a creierului de fată și a celui de băiat.

Având în vedere cele prezentate, considerăm că este prioritar să se investească în educația pentru sănătate nu în educația sexuală explicită. Este imperios necesar să investim resursele pe care le avem în dezvoltarea armonioasă a copilului/adolescentului, să încurajăm ce este benefic pentru el și nicidecum o formă de pseudo-educație care deformează structurile cognitive și afective ale copilului și adolescentului.

Așa cum se subliniază în cercetările din domeniul biologiei și epigeneticii, precum și din domeniul psihologiei și științelor creierului, fiecare copil are la dispoziție resurse proprii – biologice, psihice, mentale, afective. Rezultatul dezvoltării copilului depinde în cea mai mare măsură de felul în care el utilizează aceste resurse. Dacă le risipește, începând prea devreme activitatea sexuală – mare consumatoare de resurse, nu îi mai rămân suficiente resurse de cheltuit pentru dezvoltarea lui cognitivă, emoțională, fizică și pentru învățare. Să nu ne mire rezultatele academice din ce în ce mai slabe!

Ca reprezentanți ai părinților, noi considerăm că nu este în interesul copilului să fie expus educației sexuale explicite. Supra-sexualizarea copilului poate avea un impact sever asupra stimei de sine, stării de bine, relațiilor, oportunităților egale și achizițiilor de cunoștințe și abilități în școală.

Despre fenomenul supra-sexualizării copiilor se exprimă inclusiv Parlamentul European, care a adoptat o Rezoluție, în anul 2016, care îndeamnă statele membre ale Uniunii Europene:

       – să ia măsuri împotriva fenomenului supra-sexualizării copiilor;

      – să întărească legislația și politicile relevante și să demareze studierea în profunzime și culegerea de date despre această       problemă;

– să strângă dovezi științifice, prin studii longitudinale, despre efectele supra-sexualizării copiilor și în mod particular, a fetelor; acestea trebuie să includă colectarea de date care să ajute la definirea unor măsuri legislative și politici, precum și efectuarea unei revizuiri a literaturii internaționale existente despre supra-sexualizarea copilului pentru a putea înțelege mai bine gravitatea fenomenului și nivelul curent de cunoaștere în cadrul comunității științifice;

– să susțină educația pe care copiii o primesc de la părinții lor acasă, într-o manieră potrivită vârstei, cu informații despre respectul intimității și respectul față de ceilalți.

Sunt necesare acțiuni urgente înainte ca aceste tendințe să devină și mai pregnante în mediul social și tot mai mulți copii să sufere consecințele dăunătoare. Autoritățile trebuie să dezvolte o legislație eficientă, părinții și profesorii trebuie echipați pentru a răspândi mesaje coerente către copii și adolescenți, pentru a combate acest fenomen.

Având în vedere cele prezentate, apreciem ca necesar un parteneriat între factorii din sistemele de educație și de sănătate, părinți, educatori și comunitate pentru a se putea lua deciziile optime. Și în toată această muncă să avem grijă să nu uităm de dreptul fundamental al părinților de a-și instrui proprii copii – conform articolului 2, Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și articolului 26 (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului.