LAURENTIU DUMITRU, PROFESOR
Iata, spre pilda, urmarile Educatiei sexuale in Danemarca, tara scandinava care e, de mai multi ani, campioana Educatiei sexuale in scolile europene
violurile au crescut cu 300%;
bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de ani!) cu 250% ;
cazurile de graviditate, de sarcina in afara casatoriei s-au dublat;
divorturile s-au dublat;
avorturile au crescut cu 500% (!).
Doar doua lucruri au scazut: rata nasterilor si varsta medie a primului raport sexual…”[72].
sursa: Foi transmise et sainte tradition, buletin interparohial din sud-estul Frantei, nr.102/1998
Educatia sexuala in scoala. Motiv de ingrijorare pentru crestini? Perspective noi si sumbre
Motiv de ingrijorare pentru crestini?
La stirile ProTv din seara zilei de 15 ianuarie 2003, prezentatoarea Andreea Esca a adus la cunostinta opiniei publice ca din toamna lui 2003 se va introduce ca materie optionala in programa scolara Educatia sexuala.
Dintr-un anumit punct de vedere, nu este o noutate pentru ca, se pare, la multe licee, psihologul scolii, pe langa consilierea elevilor cu probleme, se ocupa si cu acest aspect, al educatiei sexuale la orele de dirigentie de fiecare data cand era chemat.
Sa incercam sa intelegem care vor fi impactul si posibilele efecte ale introducerii acestei discipline optionale in orarul tinerilor elevi.
Contrar parerilor multora, Biserica Ortodoxa nu are nimic impotriva educatiei sexuale, nu are nimic impotriva oricarei forme de educatie, ea insa, spunea parintele Vasile Raduca, profesor de morala: “dezaproba insa orice forma de initiere sau instruire in tehnici si practici care ar putea pune in pericol formarea omului pentru invesnicirea alaturi de Dumnezeu”[70]. Educatia sexuala este doar un instrument – de formare sau deformare – si deci totul depinde de felul in care este facuta: efectele ei pot fi benefice sau dezastruoase. Acelasi parinte afirma ca: “de multe ori, prin educatie sexuala specialistii inteleg tehnica actului sexual, protejarea de anumite maladii si planificarea sarcinilor. Niciodata insa (sau de prea putine ori), ei nu inteleg si nu recomanda: disciplinarea sentimentelor, castitatea si ceea ce este cel mai important, respectul pentru persoana celuilalt/celeilalte”[71].
Acest lucru se intampla pentru ca psihologul, terapeutul, sexologul, psihanalistul uita de multe ori ca inainte de toate sunt crestini, deci membri ai Bisericii. De aceea, ne si pare ciudat cand la un talk-show televizat se aduna medicul, psihologul… si preotul care “prezinta parerea sau invatatura Bisericii” in problematica discutiei. De aici se poate intelege ca doar preotul este crestin, ca doar el poate veni cu argumentul moral, pe cand ceilalti nu, ca si cum acestia ar fi pagani.
In lipsa acestui reper al moralitatii, o tema de Educatie sexuala poate sa se transforme foarte simplu in antieducatie. Sexualitatea, spunea parintele V. Raduca, nu trebuie tratata ca si dusul sau spalatul pe dinti (acte banale si stereotipe), omul nu poate si nu trebuie sa fie tratat doar ca trup. El este natura duala, trup si suflet, si cine va fi randuit sa predea aceasta forma de educatie nu trebuie sa uite asta.
Specialistul, pe langa o viata religioasa autentica si cunoasterea psihologiei varstelor, trebuie sa aiba dragoste sincera fata de cei in mijlocul carora se va afla. Consider ca important e sa ii trateze ca pe copiii sai. Este ceea ce lipseste multor psihologi (“specialistii in cele sufletesti”): discernamantul duhovnicesc si dragostea sincera pentru tineri. Au fost situatii cand psihologii au transformat orele la care au fost invitati in adevarate nebunii: explicatii luate parca din Kama Sutra sau scrierile tantrice, descrieri ale pozitiilor, prezentarea perversiunilor ca alternativa fireasca etc. Intr-o astfel de situatie, imi spunea o eleva ca a fost scandalizata si a intrebat-o pe doamna respectiva daca si copiilor ei le spune aceleasi lucruri acasa. Dupa o clipa de soc, raspunsul a venit: “nu, fata mea (care era de varsta celor din sala) nu are astfel de preocupari…”. Raspunsul a mirat pe cei prezenti, iar doamnei psiholog i-a disparut entuziasmul de pe chip. Atunci cand intervine constiinta ca elevii ce asculta pot fi copiii tai, te trezesti la realitate si nu-i mai tratezi doar ca pe niste trupuri, caci sunt fapturi dihotomice, cu suflet si trup. Oamenii de multe ori spun vorbe ca sa fie in randul lumii, in ton cu Occidentul; desi de multe ori ei nu cred aceste cuvinte, totusi, le asimileaza fara sa fie constienti. Personal, am urmarit la TV un sondaj filmat pe strazile Capitalei pe tema aceasta. Un domn la vreo 40 de ani se arata deschis si este de acord cu introducerea Educatiei sexuale “pentru ca traim in alte vremuri, mentalitatile s-au schimbat, tinerii isi incep viata sexuala devreme si e bine sa afle cate ceva…”. La intrebarea daca are copil adolescent si daca il invata in acelasi spirit, raspunsul a fost prompt si surprinzator: “Fata mea este serioasa…!!”. Cati dintre noi nu am intalnit persoane care afirma, spre exemplu, ca homosexualitatea nu-i un lucru rau, dar daca fiul (sau fiica) i-ar spune ca are astfel de inclinatii, n-ar mai fi asa mare aparator si s-ar da de ceasul mortii. Sexualitatea are mai multe implicatii sufletesti decat trupesti. Unii psihologi, medici si sexologi au inteles aceasta. S-au scris si carti extrem de interesante pe teme de sexualitate, cu multe aspecte profilactice, scrise cu condei de parinti responsabili. Din pacate, numarul acestora este mic, glasurile lor aproape stinse nu se aud in pustia perversa a acestor timpuri moderne. Traim, din acest punct de vedere, in epoca medicilor indepartati de morala ortodoxa, Bebe Mihaescu sau Cristian Andrei, foarte mediatizati in media centrala, in epoca paginilor needucative despre sex, din perspectiva ortodoxa, din Bravo, Popcorn, Cosmopolitan sau Libertatea (supliment).
“Iata, spre pilda, urmarile Educatiei sexuale in Danemarca, tara scandinava care e, de mai multi ani, campioana Educatiei sexuale in scolile europene:
violurile au crescut cu 300%;
bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de ani!) cu 250% ;
cazurile de graviditate, de sarcina in afara casatoriei s-au dublat;
divorturile s-au dublat;
avorturile au crescut cu 500% (!).
Doar doua lucruri au scazut: rata nasterilor si varsta medie a primului raport sexual…”[72].
De aceea, noi, parintii acestor copii, care vrem sa ni-i aparam de toate relele, indiferent de ce natura sunt ele, ar trebui sa optam, daca ni se va cere parerea asa cum se practica in Occident, pentru varianta optima. Ea exista teoretic. Cred ca acesti educatori (profesori) ar trebui sa fie atent selectati din randul celor care au absolvit… Teologie – Asistenta sociala (caci acestia aprofundeaza deopotriva discipline din sfera psihologiei, familiei, medicinii, dar isi insusesc teoretic si, nadajduiesc ca si practic, invatatura Mantuitorului Hristos si a Sfintilor Parinti). E adevarat ca discursul crestin despre sexualitate, atunci cand se adreseaza deopotriva si celor credinciosi si celor necredinciosi, e cu doua taisuri, e imprevizibil prin reactiile ce pot aparea… caci pofta din om o poate domoli doar intalnirea reala cu Hristos. E lucru stiut ca exacerbarea simturilor sexuale este obstacol in drumul tanarului spre biserica. De aceea, argumentarea si stapanirea problematicii trebuie sa fie exemplara. E nevoie de tact, curaj, indrazneala si nadejde in Dumnezeu. Se pare insa, dincolo de speculatii idealiste si vise, ca profesorul de biologie sau psihologul va preda aceasta disciplina. Dar daca acesta nu va avea inima de mama sau nu va vorbi astfel incat sa nu se rusineze de vorbele sale daca Iisus Hristos ar fi de fata (si noi stim ca este), aceasta educatie va fi un dezastru si, fara doar si poate, zadarnicirea muncii de cativa ani a profesorilor de Religie. Daca multi dintre tineri incep sa ia ca reper in viata pe Hristos si pe sfintii Sai, este si rodul misiunii si rugaciunii profesorilor de Religie. In ultima instanta, daca profesorul de Educatie sexuala va fi profesor de biologie, cred ca se cuvine ca langa cabinetul acestuia sa fie si un cabinet al duhovnicului.
Profesorul, acest luminator ce se aseamana intr-un fel cu Mantuitorul Hristos – care a avut si demnitate invatatoreasca -, trebuie sa stie ca inainte de orice este crestin si ca “s-a lepadat de satana si de toate lucrurile lui”.
Perspective noi si sumbre
La aproximativ 4 luni de la aparitia articolului de mai sus, in mai 2003, am intrat in posesia unui CD multimedia intitulat “Programul national de Educatie pentru sanatate in Scoala romaneasca, Ghid multimedia pentru profesori, partea I”, CD aparut sub egida Ministerului Educatiei si Cercetarii[73] si finantat de U.N.P.D. – Romania (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare).
La domeniul Sanatatea reproducerii am intalnit subdomeniile:
Anatomie
aparatul genital feminin;
aparatul genital masculin.
Ceasul biologic
ceasul organismului feminin;
ceasul organismului masculin.
Procesul de reproducere
Ovulul si ovogeneza;
Spermatozoidul si spermatogeneza;
Conceptia;
Sarcina.
Igiena reproducerii
Igiena organelor sexuale;
Igiena sarcinii;
Diagnoza prenatala.
Comportament sexual
Contraceptia[74]
La prima vedere m-am aratat relativ multumit, dar deschiderea si lectura subdomeniului Comportament sexual m-a oripilat. Aici am intalnit urmatoarele subdiviziuni:
Comportament sexual normal
Heterosexualitatea;
Homosexualitatea;
Bisexualitatea.
Aspecte particulare ale raportului sexual
Masturbare;
Felatie si cunnilingus;
Sex anal.
Disfunctii sexuale la barbati
Disfunctii sexuale la femei
Perversiuni sexuale
Perversiuni prin deformarea actului sexual (exhibitionismul, voyeurismul, urofilia, coprofilia etc.)
Perversiuni prin anomalii de alegere (pedofilia, gerontofilia, incestul).
Deci, din perspectiva autorilor Programului national “Educatia pentru sanatate in Scoala romaneasca”, homosexualitatea (masculina sau feminina, inclusiv bisexualitatea) e o practica normala: “desi multi oameni considera inca homosexualitatea ca pe ceva anormal, pervers, stiinta moderna precum si normele juridice internationale o accepta in sfera normalului”… Mai mult decat atat, autorii CD-ului gasesc de cuviinta sa descrie in amanunt ce fac homosexualii si lesbienele in dormitor. Nu indraznesc a le reproduce dintr-un minim bun-simt[75], oricum dragi parinti crestini stati “linistiti”, copiii nostri le vor auzi…la scoala!! Poate ca unii puberi, curiosi din fire, le stiau din revistele tineresti, din Forumurile paginilor web despre sexualitate sau de pe strada. Grozavia cea mare e ca acum le vor auzi de la catedra, de la Educatori[76] in Institutii de invatamant. Una e strada, alta e catedra, seniori colegi! Ma mir ca partenerii educationali de la Ministerul Sanatatii si Familiei[77] n-au realizat ca apologia relatiilor homosexuale loveste in ceea ce dansii sunt datori sa apere: familia.
Am fost mirat sa descopar ca, din perspectiva educatorilor ce au intocmit programa in discutie, masturbarea, sexul oral[78] (felatie si cunnilingus) si sexul anal intra in categoria Aspecte particulare ale raportului sexual, si nu la perversiuni sexuale asa cum inca un numar mare de specialisti le catalogheaza. Sa fim seriosi! Spre exemplu, cand la stiri se pomeneste de vreun viol si se spune: “victima a fost supusa si la perversiuni sexuale” oare nu se refera reporterul la sexul oral sau anal?
Oare aceste aspecte ale programei au fost intocmite dupa mintea si practica romanului sau dupa placul Occidentului? … Caci se stie, sunt si finantari externe. Dupa cuvantul unuia dintre autorii Programului, “scoala trebuie sa-si adapteze intr-o masura importanta curriculum-ul la presiunile etosului comunitar, cu valorile sale specifice de ordin moral si cultural”[79]. Numai ca, dupa cum spunea un distins profesor al Teologiei argesene, Scoala si Familia ar trebui sa reintre in Biserica.
Conform buletinului de informare si documentare, Educatia pentru sanatate in Scoala Romaneasca, editat de M.E.C., “grupul tinta al Programului sunt elevii din invatamantul primar, gimnazial, profesional si de ucenici, liceal (inclusiv din invatamantul teologic si din institutiile din subordinea M.I. si M.Ap.N.)”. Adica, asa cum se exprima un coleg, e vorba si de o lipsa totala de discernamant, caci, conform Programului, chiar si calugarii si calugaritele care invata in Seminarii trebuie sa stie cate ceva despre “normalitatea perversiunilor”… Dar nu-i vorba doar de calugari (logica amorala ar sopti ca daca am face abstractie de acestia, pentru restul ar fi acceptabil), ci de toata suflarea tineretului roman sau, altfel spus, de Romania de maine.
Daca vom merge pe acelasi drum al mortii sufletesti, vom ajunge sa ne familiarizam cu pacatul, dar in asa fel incat vom considera ca promiscuitatea sexuala si credinta in Dumnezeu nu se exclud. De altfel, procesul acesta a inceput, astfel incat se poate intampla sa fii banuit ca faci parte dintr-o secta daca vorbesti, spre exemplu, de castitate premaritala… Pacatul, si inca cel mare, strigator la cer, incepe sa se impleteasca cu credinta crestina… “Il iubesc pe Dumnezeu si El ma iubeste”, “Il am pe Dumnezeu in inima” auzim uneori din gura unor desfranati notorii… Aceasta este ispita cea mai grozava din cate exista si anume sa ajungi sa crezi ca esti bun crestin indiferent de viata pe care o duci, indiferent de fapte… Vom ajunge la o asa familiaritate cu raul, cu pacatul incat atasamentul fata de Biserica va fi pur formal, aflandu-ne intr-un permanent sperjur.
O astfel de armonizare incearca si dr. Cristian Andrei, pe site-ul ce-i apartine, cand raspunde unui tanar care intreaba: “Cum poate fi impacat conflictul unei fete religioase, dintre dorinta de a face dragoste si pacatul pe care il savarseste astfel in fata lui Dumnezeu?”. Doctorul raspunde[80] printre altele: “O cheie in aceasta problematica ar fi exemplul pe care i-l dai tu. Ai putea sa-i arati cum se armonizeaza la tine viata sexuala cu cea spirituala”. Numai ca invatatura lui Hristos nu se “armonizeaza” cu pacatul!
Doctore, vindeca-te pe tine insuti (Luca 4, 23) recomanda Scriptura.
Ma intreb sincer daca autorii Programului “Educatia pentru sanatate in Scoala Romaneasca” isi mai amintesc cand parintii le spuneau povesti la gura sobei, din care au invatat ce e cinstea, dreptatea sau moralitatea…Stiu oare dansii ce bazdaganii faceti pe la Bucuresti? Le puteti spune acestor batrani carunti sau nepotilor dumneavoastra ca homosexualitatea, sexul oral si anal sunt practici normale?
Am mare nadejde ca lucrarea aceasta necrestina va fi zadarnicita sau macar reevaluata in lumina credintei, datorita luarii de atitudine a Bisericii, a unor fundatii crestine sau a partidelor care-si vor aminti in pragul alegerilor ca sunt crestine conform statutului.
Ce propunem concret? Eliminarea ideilor privind normalitatea homosexualitatii cu argumente pertinente si pline de iubire, prezentarea unor metode profilactice de recuperare a acestora, trecerea in categoria perversiunilor sexuale a homosexualitatii, bisexualitatii, masturbarii, sexului oral si anal etc., prezentandu-se nu doar pagubele lor trupesti, ci si sufletesti. In plus, e necesara o bibliografie crestina pe tematica sexualitatii pe care profesorii sa o aiba in vedere.
Daca traim intr-un stat ateu sau crestin ne vom lamuri mai bine in viitor. Un lucru e cert, cu ocazia Juramantului in fata primului ministru si a presedintelui tarii, un ministru al Guvernului Romaniei spune: “Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman…”. Incheie spunand: “Asa sa-mi ajute Dumnezeu” si isi face de obicei semnul Sfintei Cruci…
Amin zic, adica “Asa sa fie”!
Sursa: http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=1&cap=9